Regizorul premiat cu Palme d'Or în 2007, Cristian Mungiu, îi atrage atentia ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, într-o scrisoare deschisa, ca industria cinematografica nu a fost niciodata o prioritate a autoritatilor, amintind ca, în urma cu mai bine de zece ani, realizatorii de film au elaborat o strategie, care însa nu a fost pusa în practica pentru ca nu a existat 'niciodata' vointa politica necesara.
Scrisoarea deschisa, semnata de Mungiu si transmisa AGERPRES, vine în contextul în care cinematografe de traditie din Capitala au fost închise, în urma legii promulgate recent ce prevede interzicerea activitatilor ce presupun aglomerari de persoane în spatii cu risc seismic.
Prin aceasta masura, apreciaza Mungiu, 'a disparut iremediabil si un întreg public pentru care cinematograful însemna o sala mica, apropiata de casa, unde mergi special ca sa vezi un film anume'.
'Stimate domnule ministru, ma adresez dvs. în urmatorul context: dupa cum stiti, recent a fost promulgata legea care interzice activitatile în cladirile cu risc seismic. Cu aceasta ocazie, s-au închis în Bucuresti ultimele trei cinematografe cu sali de peste 350 de locuri: Patria, Studio si CinemaPRO. Erau ultimele sali din Capitala unde mai puteai aduna un pic de public - atât cât a mai ramas pentru film românesc, european si non-mainstream-hollywoodian', îsi începe Cristian Mungiu scrisoarea deschisa catre ministrul Culturii.
El aminteste si ca 'în ultimii 25 de ani, din ratiuni de management catastrofal si de privatizari dubioase, s-a distrus încetul cu încetul întreaga retea de peste 600 de sali de cinematograf pe care o aveam în 1989'. Cineastul spune ca, în urma acestor masuri au disparut salile destinate pentru 'un întreg public pentru care cinematograful însemna o sala mica, apropiata de casa, unde mergi special ca sa vezi un film anume si nu mall-ul unde te duci sa manânci un hamburger si sa mai vezi lume, iar daca tot esti acolo intri la multiplex sa vezi si un film care se întâmpla sa se dea la ora aia'.
Regizorul premiat cu Palme d'Or pentru filmul '4 luni, 3 saptamâni si 2 zile' reclama lipsa de alternativa în urma închiderii acestor spatii.
'Întrebarea însa este: ce facem mai departe? Am citit cu invidie ca guvernul s-a reunit în sedinta extraordinara pentru a gasi o solutie pentru Teatrul Nottara, de asemenea închis. Presedintele însusi s-a oferit, într-un gest simbolic, sa gazduiasca spectacole de-ale teatrului la Cotroceni, semn ca problema îl preocupa. Foarte frumos. Am citit apoi ca, în sfârsit, a devenit o prioritate pentru guvern sa ia în calcul construirea unei noi sali de concert pentru Festivalul Enescu. Extraordinara initiativa, desi pentru concerte exista Ateneul, Sala Palatului si multe alte spatii. Dar fara îndoiala ca o sala noua le va fi de folos. De asemenea, pentru Teatrul National s-au gasit fonduri pentru o restaurare ampla. Si pentru Opereta la fel. Întrebarea mea, domnule ministru, este: când va deveni si cinematografia o prioritate pentru decidentii politici din România?', a transmis Mungiu.
El aminteste ca în ultimii 15 ani cinematografia a câstigat 'cele mai mari premii posibile la cele mai prestigioase festivaluri din lume, generând enorm de multe comentarii pozitive despre România'.
'Cinematografia a fost partea vie, activa, sincrona, moderna a exprimarii artistice românesti. A oferit Institutelor Culturale Române o alternativa mai vie la traditionalele expozitii de ii, oua încondeiate si calusari. Cred ca în aproape fiecare tara exista o saptamâna de film românesc si mai toate festivalurile mari de cinema au organizat o retrospectiva tematica despre cinematografia româna în acesti ultimi ani', puncteaza regizorul.
Cineastul român, care a initiat în Capitala Festivalul Les Films de Cannes a Bucarest - ce aduce filmele si cineastii de pe Croazeta în România -, considera ca industria cinematografica româneasca este tratata de autoritati la categoria 'si altii'.
'Si atunci de ce, domnule ministru? De ce suntem tratati la categoria si altii? Ce ar mai trebui sa facem ca sa devenim si noi la un moment dat o prioritate?', arata Mungiu în scrisoarea deschisa.
El aminteste si eforturile pe care le-a facut, alaturi de alti cineasti români, în privinta distributiei de film.
'În 2007, vazând ca nu am cum sa-mi distribui filmul cu care câstigasem Palme d'Or, pentru ca pur si simplu nu mai erau sali, am organizat o caravana - ca la începuturile cinematografiei - si am colindat tara în lung si în lat ca sa arat filmul. Am sperat ca initiativa mea va servi ca exemplu si ca autoritatile vor întelege situatia si vor lua masuri. Însa nu s-a întâmplat altceva decât ca am setat un trend', explica Mungiu.
El adauga ca, individual, cineastii români si-au creat oportunitati, dar, la modul general, nu exista o strategie.
'Astazi, aproape fiecare cineast român are propria lui casa de productie, a devenit si propriul sau distribuitor, organizeaza un festival sau duce filme prin tara într-o caravana si asa mai departe. Dar nu putem înlocui lipsa de infrastructura. Si nu putem compensa la nesfârsit lipsa de initiativa a statului. Nu va asteptati de la noi sa construim si sali, retele de sali, asta e prea mult - nu mai tine de organizare si initiativa, tine de o politica culturala, de un plan pe termen lung, implica o strategie', mai scrie Cristian Mungiu.
De asemenea, el aminteste ca realizatorii de film au elaborat o strategie care nu a fost implementata de autoritati.
'Am elaborat-o acum mai bine de zece ani si am înmânat-o, în numele unui grup de cineasti, aproape fiecaruia dintre predecesorii dvs. în functie, fara niciun rezultat. N-a existat niciodata vointa politica sa fie pusa în practica. Ministrii Culturii, chiar si cei care îsi doreau sa schimbe câte ceva, au ramas prea putin în functie. Sau nu existau fonduri. În sfârsit, n-a fost niciodata momentul potrivit, prioritatile au fost mereu si mereu altele', relateaza Cristian Mungiu.
Potrivit acestuia, industria cinematografica nu este niciodata o prioritate pentru minister. 'Mi se reproseaza astazi, domnule ministru, ca nu am folosit mai bine momentul 2007 - când am primit toate decoratiile posibile si imposibile de la autoritatile române care se mândreau ca se realizase o performanta internationala. (...) Si cred ca e de datoria mea, acum, sa va atrag atentia. Ca nu suntem niciodata prioritatea dvs. Nici macar ultimii pe lista. Si nu e fair, domnule ministru', îsi încheie cineastul scrisoarea deschisa adresata ministrului Culturii.
Comentează