Bucureștiul este, paradoxal, un oraș cu densitate medie și trafic sufocant. Principala cauză: numărul uriaș de mașini raportat la numărul de locuri de parcare. Deși Capitala are una dintre cele mai ridicate rate de motorizare din Europa, nu a existat niciodată o strategie coerentă, pe termen lung, de creare și reglementare a spațiilor de parcare. Iar rezultatul este vizibil în fiecare cartier, în fiecare zi: trotuare ocupate, benzi blocate, spații verzi sacrificate.
Bucureștiul, orașul în care mașina câștigă teren de la pietoni
Statisticile recente arată că în București există peste 1,4 milioane de autovehicule, la o populație oficială de sub 2 milioane. În realitate, cu navetiștii și mașinile înmatriculate în provincie, presiunea este și mai mare. Între timp, numărul locurilor de parcare publice este estimat la aproximativ 250.000, iar multe dintre acestea sunt subdimensionate sau amplasate în afara zonelor cu adevărat problematice.
Un compromis urban inevitabil: pietoni, mașini, spații verzi
În lipsa unei politici coerente la nivel de Capitală, administrațiile de sector au fost nevoite să își definească propriile răspunsuri la criza parcărilor. Unele au ezitat, temându-se de reacția publică sau de lipsa de terenuri disponibile. Altele au intervenit punctual, fără o viziune unitară. Însă au existat și exemple de intervenție coerentă, asumată, chiar dacă nu lipsită de controverse. Sectorul 3 este unul dintre puținele exemple unde s-a încercat o strategie clară de reorganizare a spațiului public pentru a acomoda numărul mare de autovehicule. În ultimii ani, administrația locală a reușit să atingă un prag de aproximativ 80.000 de locuri de parcare, o treime din totalul locurilor disponibile la nivelul întregii Capitale.
Pentru a obține acest rezultat, a fost nevoie de intervenții urbane consistente: trotuare eliberate, trasee pietonale reconfigurate, reorganizarea sensurilor unice. Nu toate aceste măsuri au fost bine primite. În unele cartiere, locuitorii au reclamat pierderea unor zone de odihnă sau îngustarea arterelor pietonale. Însă, în ansamblu, rezultatul este vizibil: un sector mai bine organizat, cu trafic mai bine reglat și cu mai puține mașini pe trotuare.
Totodată, Sectorul 4 este o altă administrație care s-a implicat în reorganizarea locurilor de parcare. Nici aici demersul primăriei nu a fost privit cu ochi buni. Este însă un compromis urban, unul necesar. Pentru că realitatea Bucureștiului nu permite o abordare radicală, de tip „fără mașini peste noapte”. Orașul nu are încă infrastructura de transport public care să absoarbă milioane de navete zilnic, iar stilul de viață al locuitorilor este în continuare dependent de automobil, inclusiv pentru distanțe mici.
Ce fac restul sectoarelor
Din păcate, nu toate sectoarele au tratat această criză cu același pragmatism. În unele zone, parcările au rămas o temă tabu: nici nu s-au creat locuri noi, nici nu s-au reglementat cele existente. Între timp, trotuarele au fost acaparate, spațiile verzi au fost distruse, iar pietonii s-au transformat în obstacole într-un oraș care nu mai face diferența clară între circulația auto și dreptul la deplasare în siguranță. Adevărul este că problema parcărilor nu poate fi rezolvată exclusiv prin construcție, ci și prin reorganizare, reglementare și o formă de echilibru urban. Sectorul 3 nu a avut o soluția ideală, dar a făcut ceea ce alte sectoare încă evită: a luat o decizie.
Dar oricât de eficient ar fi un sector, fără o strategie unitară la nivel de București, problema parcărilor nu va fi niciodată rezolvată.
Comentează