Criza se adâncește și ar putea fi prea târziu pentru Trump să mai vorbească despre încheierea războiului. Iranul nu pare să fie deloc receptiv la „arta negocierii”

Autor: Meilă Emilia-Alexandra

Publicat: 26-03-2026 13:20

Article thumbnail

Sursă foto: X

Președintele Donald Trump este promovează intens ideea că Iranul ar fi pregătit să pună capăt războiului, relatează CNN.

Însă nu există încă niciun semn public din partea Teheran că ar fi dispus să-l ajute să detensioneze o criză pe care chiar el a declanșat-o, distrugând propriul său efort diplomatic anterior în urmă cu aproape patru săptămâni. „Vor atât de mult să facă un acord, dar le este teamă să o spună pentru că se gândesc că vor fi uciși de propriul popor”, le-a spus Trump membrilor Congresului miercuri seara. „Le este teamă și că vor fi uciși de noi”, a adăugat el, într-unul dintre cele mai derutante comentarii recente despre conflict.

Această discrepanță ridică semne de întrebare asupra afirmațiilor lui Trump din această săptămână potrivit cărora un progres major ar putea fi iminent, chiar în timp ce dinamica se îndreaptă inexorabil către o escaladare periculoasă a conflictului — cu mii de soldați americani trimiși deja spre regiune.

Orice decizie de a-i trimite în luptă ar reprezenta un risc uriaș pentru Trump, deoarece ar putea duce la pierderi semnificative de vieți omenești în rândul americanilor. Ar provoca unde de șoc economice mult mai grave decât cele deja generate de închiderea Strâmtoarea Hormuz de către Iran. Iar un război prelungit ar putea consuma întregul al doilea mandat al președintelui și moștenirea sa politică, după ce a câștigat puterea promițând că va încheia războaie, nu că va începe altele.

Nevoia de negocieri nu a fost niciodată mai urgentă. Însă speranțele pentru diplomație sunt umbrite de o întrebare: nu este deja prea târziu, la mai bine de trei săptămâni de la începutul confruntării, pentru a negocia o ieșire?

Trump a prosperat mereu remodelând percepțiile publice asupra realității. Dar este nevoie de substanță reală dacă vrea să construiască o cale de retragere care să-i păstreze credibilitatea, evitând în același timp concesii față de Iran care i-ar submina declarațiile de victorie. Momentul cere și altceva, străin de filosofia sa de viață: oferirea unei ieșiri onorabile adversarului, în locul insistării asupra unei capitulări totale.

Trump nu are nici prea mult timp. Presiunile politice, economice și geopolitice cresc cu fiecare zi de război. Se apropie momentul în care va trebui să înfrunte dilema care i-a derutat pe predecesorii săi, de la Războiul din Vietnam până la Războiul din Irak: dacă să intensifice conflictul în căutarea unei ieșiri.

Iranul a pierdut o mare parte din conducerea sa și din complexul militar-industrial, dar, în ciuda potențialului distructiv al armatei SUA, ar putea vedea ca oportună atragerea unui președinte american într-un conflict mai sângeros.

Cum l-a adus războiul ales de Trump în fața unor opțiuni neplăcute

Abordarea imprevizibilă a lui Trump din această săptămână — amenințând cu distrugerea centralelor electrice iraniene, apoi retrăgându-se și sugerând progrese iminente — este tipică unui stil politic bazat pe extreme. Totuși, înclinația sa aparentă către forță militară, înainte de a invoca diplomația, reflectă și o realitate sumbră: perspectivele unui acord de pace sunt slabe.

Aaron David Miller, fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu, a declarat că „iranienii vor cere un preț pe care Donald Trump nu este dispus să-l plătească, iar asta îl lasă în situația de a fi nevoit să lanseze o operațiune majoră, nu doar pentru a redeschide strâmtoarea, ci și pentru a o menține deschisă”.

Miller i-a spus lui Isa Soares de la CNN International că războiul a devenit acum o criză internațională. „Acest război ales de Trump a devenit un război de necesitate.”

Ar fi optimist să ne așteptăm acum la o mare abilitate de negociere din partea administrației: aceasta nu a stabilit niciodată o justificare clară pentru război și nici nu a identificat o strategie clară de ieșire. Negocierile premergătoare conflictului, conduse de ginerele lui Trump, Jared Kushner, și de emisarul special Steve Witkoff, au eșuat. Nici alte inițiative ale lor în Ucraina și Gaza nu au adus progrese semnificative și durabile.

Vicepreședintele JD Vance este menționat ca posibil negociator principal în eventuale discuții de pace, poate sub egida Pakistan sau Turcia. Pozițiile sale anterioare anti-intervenționiste ar putea fi atractive pentru Iran, dar l-ar plasa într-o situație politică delicată.

Trump pare mai dornic decât iranienii să negocieze, reflectând poate presiunea asupra unui președinte care nu și-a pregătit țara pentru război și care se confruntă acum cu sondaje nefavorabile. Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat miercuri că SUA au trimis mai multe mesaje către Teheran, dar a negat existența negocierilor. În schimb, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a susținut că discuțiile sunt productive.

Negocierile de pace sunt adesea precedate de poziționări strategice, însă aici diferențele sunt uriașe și reale.

Un oficial iranian a declarat pentru Press TV că Teheranul cere oprirea completă a agresiunilor și asasinatelor, garanții concrete că războiul nu va fi reluat și plata unor despăgubiri de război. De asemenea, solicită încetarea atacurilor Israel asupra Hezbollah din Liban. Într-o cerință maximalistă inacceptabilă pentru Trump, a revendicat dreptul de suveranitate asupra Strâmtorii Hormuz — ceea ce ar oferi Iranului control asupra a 20% din petrolul mondial și asupra economiei globale.

Un plan american în 15 puncte ar include interzicerea armelor nucleare pentru Iran, predarea stocurilor de uraniu îmbogățit, încetarea sprijinului pentru grupări proxy regionale și redeschiderea strâmtorii. Faptul că această cerință a devenit centrală arată cât de mult a scăpat conflictul de sub controlul lui Trump.

Iranul a demonstrat în trecut că este dispus să negocieze programul nuclear — a încheiat un acord cu Barack Obama pe care Trump l-a anulat — însă ar cere în schimb ridicarea masivă a sancțiunilor.

Un obstacol fundamental rămâne: ambele părți cred că câștigă războiul. Leavitt a criticat Iranul pentru că nu înțelege „că a fost învins militar”.

Este probabil adevărat că mii de atacuri aeriene americane și israeliene au devastat forțele iraniene. Dar afirmațiile repetate de victorie ale lui Trump sugerează o neînțelegere a modului în care adversarii percep conflictul. Pentru regimul iranian, simpla supraviețuire ar echivala cu victoria. Nu poate câștiga o confruntare convențională, dar încearcă să provoace suficiente pierderi și costuri încât SUA să fie nevoite să se retragă.

Această contradicție ridică o întrebare evidentă: dacă SUA au câștigat deja, de ce continuă lupta și trimiterea de trupe în Orientul Mijlociu?

De ce ar putea exista totuși speranță pentru dialog

Toate războaiele par fără ieșire înainte ca diplomația să înceapă. Arta compromisului presupune identificarea celui mai mic spațiu comun în care adversarii se pot întâlni.

Există poate câteva săptămâni în care acest lucru ar fi încă posibil, cât timp forțele americane se concentrează în regiune pentru o eventuală operațiune asupra instalațiilor de coastă iraniene din apropierea Strâmtorii Hormuz. Timpul presează și din alt motiv: ultimele transporturi de petrol și gaze care au părăsit Golful Persic înainte de izbucnirea războiului vor ajunge curând la destinație, iar apoi criza energetică se va agrava.

Trita Parsi, de la Quincy Institute for Responsible Statecraft, consideră că și Iranul, la fel ca Trump, are un interes să încheie războiul, ceea ce oferă o șansă diplomației. „Dar Trump va trebui să ofere ceva pentru a încheia acest război, iar aceasta este o poziție foarte diferită față de cea de la început”, a spus el.

Parsi a subliniat că SUA au făcut deja o concesie importantă: ridicarea sancțiunilor asupra petrolului iranian aflat deja pe mare, pentru a reduce presiunea asupra pieței energetice globale. Deși înainte de război acest lucru ar fi fost de neconceput, acum ar putea deveni un precedent pentru viitoarele negocieri.

Nu este mult, dar este un început.

Dacă oficialii americani și iranieni nu reușesc să stabilească rapid un dialog real, războiul ar putea scăpa complet de sub control. Dacă s-a depășit deja punctul în care diplomația mai poate acționa ca frână, consecințele sunt prea grave pentru a fi imaginate.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
București
Temperatură19°C
Senin
România
Vânt3km/h
Citește
mai multe
Articole Similare
Parteneri