Crucea și postul, armele Sfântului Ștefan

Biserica a fixat la jumătatea Postului Mare o sărbătoare a Sfintei Cruci pentru ca, privind spre semnul de biruință a Domnului nostru Iisus Hristos asupra morții, creștinii să aibă curaj în fața oricărei provocări. #NuVăTemeți este și mesajul pe care insistă Basilica.ro în acest Post.

Privind către sfinții români, vedem că cel mai evident promotor al Crucii ca semn de biruință este Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare, potrivit basilica.ro.

„Sfânta Cruce a fost totdeauna arma nebiruită a voievodului Ştefan”, afirmă istoricul Gh. Ghibănescu.

Și cum putea să nu fie iubitor al Crucii domnitorul numit „Purtător de biruinţă pentru credinţă” și chiar „Atletul lui Hristos”?

Potrivit istoricului Ștefan S. Gorovei, mai presus de tot ceea ce se exprimă prin cuvinte, există o mărturie heraldică în care Ştefan însuşi și-a spus crezul, cu toată concizia: stema pe care şi-a fixat-o spre 1490 şi care, cu mici modificări o va purta până la moarte.

Pe aceasta este reprezentată o cruce dublă și o dublă floare de crin, care închipuie, la rându-i, acelaşi însemn.

Stema Sf. Ștefan cel Mare. Sursa foto: Doxologia

Sfântul Ștefan a pus, așadar, toate acţiunile sale, toate luptele şi toate strădaniile sub semnul Cinstitei Cruci.

#PostimCuSfinții

Din spatele acestui scut al Sfintei Cruci a ieșit de atâtea ori biruitor; iar victoriile, dar şi cele câteva înfrângeri erau socotite de Ştefan ca rânduite de Dumnezeu şi de aceea, după cum spun cronicarii, el postea şi se ruga ori de câte ori se confrunta cu vrăjmaşii.

După răsunătoarea luptă de la Vaslui, de exemplu, pe care „de la singur Dumnezeu, au numărat că este… , patru zile nici o mâncare n-au mâncat, fără numai pâine cu apă” se precizează în „Cronicile României sau Letopiseţele Moldaviei şi Valahiei”.

„Am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare… pentru care lucru lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru”, spunea sfântul domnitor.

Iar după ce a pierdut bătălia de la Războieni, tradiția spune că s-a dus la un sihastru din împrejurimile Voroneţului, Sfântul Daniil, s-a spovedit la el și a cerut sfat, pe care l-a ascultat întocmai.

„Cu voia lui Dumnezeu fură biruiţi creştinii de către păgâni (…) Eu şi Curtea mea am făcut ce mi-a stat în putinţă, şi s-a întâmplat ceea ce ştiţi. Pe care lucru îl socot că a fost voinţa lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, şi lăudat să fie numele Lui”.

Iată încă un exemplu de curaj neobosit pus pe baza puterii lui Dumnezeu. Să luăm și noi, ca Sfântul Ștefan, armele dulci cu care creștinii autentici duc „lupta cea bună”: Sfânta Cruce, smerenia, postul, ascultarea de duhovnic și credința în Dumnezeu.

*Notă: Informațiile despre Sfântul Ștefan au fost preluate din lucrarea „Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica. O lecție de istorie”, apărută la Editura Mănăstirii Putna în 2004.