Proiectul Guvernului Bolojan privind cumulul pensiei cu salariul în sectorul public pleacă spre Parlament cu un aviz negativ dur din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Plenul CSM a avizat negativ proiectul de lege privind unele măsuri aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual plătit din fonduri publice, prin Hotărârea nr. 67 din 16 aprilie 2026, adoptată cu 13 voturi împotrivă, 3 voturi pentru și un vot nul.
Deși proiectul este prezentat public ca o măsură de limitare a cumulului pensiei cu salariul la stat, avizul CSM îl plasează într-o zonă de risc constituțional major. Argumentul central al Consiliului este că reducerea cu 85% a pensiei pentru cei care vor să rămână în activitate nu rezolvă problema constituțională deja analizată de Curtea Constituțională, ci o reproduce într-o formulă nouă.
În locul suspendării integrale a pensiei, Guvernul propune păstrarea a doar 15% din pensie. În locul unei interdicții explicite, proiectul instituie o opțiune constrângătoare. Astfel, cine vrea să muncească în continuare în sistemul public trebuie să accepte pierderea celei mai mari părți a pensiei, iar cine vrea pensia întreagă trebuie să renunțe la activitate.
Ce prevede proiectul criticat de CSM
Proiectul Guvernului vizează mai multe categorii de personal din sectorul public, inclusiv personalul plătit din fonduri publice, angajați din regii autonome, companii naționale, societăți la care statul sau autoritățile locale sunt acționari unici ori dețin participații majoritare, precum și autorități de reglementare.
Piesa centrală este art. VII, care prevede că persoanele care beneficiază de pensie aflată în plată pot continua activitatea cu acordul anual al angajatorului sau al autorității competente, până la vârsta de 70 de ani. Pentru beneficiarii de pensii de serviciu sau de pensii militare de stat, continuarea activității este condiționată de acceptarea reducerii cuantumului pensiei cu 85%.
În cazul magistraților, proiectul are implicații directe pentru foștii judecători și procurori care se reîncadrează în sistem, precum și pentru cei care continuă activitatea după obținerea deciziei de pensionare. Tocmai de aceea, CSM susține că proiectul nu poate fi tratat ca o reglementare generală, neutră, privind funcționarii publici și personalul contractual, pentru că atinge inclusiv statutul unei categorii profesionale cu regim constituțional și legal special.
CSM: titlul proiectului ascunde aria reală de aplicare
Prima critică formulată de CSM privește chiar titlul proiectului. Actul normativ este intitulat ca o lege privind măsuri aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual plătit din fonduri publice. În realitate, arată Consiliul, proiectul vizează o sferă mai largă de destinatari, incluzând și judecătorii și procurorii.
CSM consideră că această neconcordanță nu este o simplă problemă de redactare. În jurisprudența Curții Constituționale, titlul unei legi trebuie să fie în acord cu obiectul real al reglementării și să permită destinatarilor normei să înțeleagă domeniul vizat. Dacă o lege care aparent privește funcționarii publici și personalul contractual afectează și statutul magistraților, această realitate trebuie să fie reflectată clar.
Consiliul leagă această critică de art. 1 alin. (5) din Constituție, privind calitatea legii, și de art. 147 alin. (4), privind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Cu alte cuvinte, CSM avertizează că proiectul nu este vulnerabil doar pe fond, ci și prin modul în care este construit și prezentat.
Regimul special al magistraților, ignorat de proiect
Una dintre observațiile importante ale CSM este că proiectul nu ține cont de particularitățile statutului judecătorilor și procurorilor.
După eliberarea din funcție prin pensionare, un fost magistrat nu poate reveni pur și simplu în funcție. Reîncadrarea se face în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, inclusiv prin promovarea concursului de admitere în magistratură, în anumite situații.
CSM arată că proiectul introduce o formulă generală a acordului anual pentru continuarea activității, dar această soluție nu se potrivește cu arhitectura carierei magistraților. Consiliul dă exemplul unui magistrat eliberat din funcție prin pensionare care, după câțiva ani, promovează din nou concursul de admitere în magistratură și este numit judecător sau procuror. În logica proiectului, acesta ar putea ajunge să aibă nevoie anual de acordul CSM pentru menținerea în funcție, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 65 de ani.
Pentru CSM, această soluție amestecă situații juridice diferite. Una este situația magistratului care continuă activitatea după obținerea deciziei de pensionare sau este reîncadrat potrivit art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022. Alta este situația unei persoane care revine în magistratură prin concurs. Tratarea lor similară poate crea discriminări și incoerențe în cariera judecătorilor și procurorilor.
Decizia CCR nr. 521/2023, principala barieră constituțională
Cea mai puternică parte a avizului CSM este raportarea la Decizia CCR nr. 521 din 5 octombrie 2023. CSM amintește că, prin acea decizie, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederi care obligau persoanele aflate în situația cumulului pensie-salariu să aleagă între suspendarea pensiei și continuarea activității.
CSM reia esența raționamentului Curții, care spune că obligarea persoanei să renunțe la pensie pentru a continua activitatea profesională sau să înceteze activitatea pentru a-și conserva pensia afectează, prin limitare, atât dreptul la pensie, cât și dreptul la muncă.
Chiar dacă noul proiect nu vorbește despre suspendarea integrală a pensiei, ci despre reducerea ei cu 85%, efectul practic rămâne același.
În logica CSM, simpla păstrare a unui rest de 15% din pensie nu salvează mecanismul de la critica de neconstituționalitate. Reducerea este atât de mare încât poate funcționa ca o suspendare mascată a pensiei.
Dreptul la muncă nu poate fi condiționat de renunțarea la pensie
CSM insistă asupra ideii că drepturile fundamentale nu pot fi puse în opoziție. Dreptul la muncă și dreptul la pensie nu trebuie transformate în alternative exclusive.
O persoană care a dobândit legal pensia nu poate fi constrânsă să renunțe la cea mai mare parte a acesteia pentru a continua să muncească. În același timp, nu poate fi împinsă să renunțe la muncă pentru a-și conserva pensia.
CCR a arătat că un drept fundamental nu poate exclude beneficiul altui drept fundamental. Aplicată la proiectul Bolojan, ideea înseamnă că statul nu poate condiționa exercitarea dreptului la muncă de diminuarea drastică a dreptului la pensie.
Proiectul creează o alegere disproporționată, astfel că, formal, persoana are opțiune, dar material opțiunea este constrânsă de costul economic uriaș al continuării activității: pierderea a 85% din pensie.
Reducerea cu 85%, văzută ca o restrângere excesivă
CSM consideră că art. VII restrânge semnificativ dreptul la pensie. Nu este vorba despre o ajustare marginală sau despre o simplă regulă administrativă, ci despre diminuarea masivă a unui drept deja stabilit prin decizie de pensionare.
Consiliul subliniază că proiectul nu explică de ce procentul este de 85%, de ce această reducere este necesară și de ce ar fi proporțională cu scopul urmărit. O asemenea măsură nu poate fi justificată doar prin invocarea generică a echității sau a economiilor bugetare.
În opinia CSM, pentru ca o restrângere a unui drept fundamental să fie constituțională, ea trebuie să treacă testul art. 53 din Constituție. Asta înseamnă că trebuie să fie necesară într-o societate democratică, să urmărească un scop legitim, să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și să nu afecteze existența dreptului.
Avizul susține că proiectul nu face această demonstrație. Nu arată de ce măsura este indispensabilă, nu justifică procentul de 85%, nu dovedește existența unui echilibru între scopul declarat și mijloacele folosite și nu oferă criterii obiective suficiente.
CSM: nu orice argument bugetar justifică restrângerea unui drept fundamental
Un alt element important al avizului este delimitarea dintre politica bugetară și drepturile fundamentale.
CSM arată că argumente precum impactul financiar, numărul persoanelor care cumulează pensia cu salariul sau dorința de a elibera locuri de muncă nu pot justifica, prin ele însele, restrângerea drepturilor fundamentale. Ele pot fi luate în calcul, dar numai în cadrul unui test riguros de proporționalitate.
Consiliul amintește jurisprudența CCR mai veche privind cumulul pensie-salariu, inclusiv deciziile în care Curtea a admis, în anumite condiții, posibilitatea limitării cumulului. Însă CSM subliniază că acele situații aveau un context special, inclusiv argumente legate de criza economică și necesitatea unor măsuri temporare, obiective și rezonabile.
Prin comparație, proiectul actual nu arată o situație excepțională echivalentă și nu demonstrează de ce reducerea cu 85% este singura soluție sau cea mai puțin intruzivă.
Dreptul la pensie, odată dobândit, nu poate fi golit de conținut
CSM pune accent și pe caracterul dreptului la pensie odată ce acesta a fost stabilit prin decizie de pensionare. Potrivit avizului, după emiterea deciziei de pensionare, persoana devine beneficiar al pensiei, iar exercitarea acestui drept nu mai poate fi condiționată ulterior de împrejurări precum încheierea sau continuarea unui raport de muncă.
Această idee este importantă mai ales pentru pensionarii deja aflați în activitate. Dacă statul le-a recunoscut dreptul la pensie și, în același timp, cadrul legal le-a permis să lucreze, o modificare bruscă ce le reduce pensia cu 85% poate fi atacată ca afectare a securității juridice și a esenței dreptului la pensie.
CSM arată că dreptul la pensie nu este un beneficiu facultativ pe care statul îl poate menține sau diminua arbitrar, ci un drept fundamental recunoscut de Constituție. Din această perspectivă, orice intervenție asupra lui trebuie justificată riguros.
Discriminarea beneficiarilor de pensii de serviciu
O altă critică importantă privește discriminarea. CSM observă că măsura restrictivă este construită în principal pentru persoanele care beneficiază de pensii de serviciu. Or, dacă obiectivul declarat este limitarea cumulului pensie-salariu în sectorul public, diferențierea între categorii de pensionari trebuie explicată convingător.
Consiliul amintește că, potrivit jurisprudenței CCR, legiuitorul poate introduce diferențe de tratament numai dacă acestea au o rațiune licită și sunt aplicate în mod obiectiv și rezonabil. În cazul proiectului, CSM nu identifică o justificare suficientă pentru faptul că restricția severă vizează doar anumite categorii.
În plus, în cazul magistraților, pensia de serviciu este legată de un statut profesional special, de incompatibilități, interdicții și garanții de independență. A o trata doar ca pe un privilegiu bugetar ignoră, în viziunea CSM, regimul constituțional și legal al profesiei.
Avizul negativ, legat și de independența justiției
Deși avizul se concentrează pe dreptul la pensie și dreptul la muncă, contextul instituțional este important. CSM este garantul independenței justiției, iar intervențiile asupra statutului magistraților sunt privite în această cheie.
În măsura în care proiectul afectează judecători și procurori, inclusiv prin reguli generale care nu țin cont de statutul lor special, avizul negativ transmite și un semnal instituțional. Opoziția CSM este bazată pe protecția statutului constituțional al magistraturii și pe respectarea jurisprudenței CCR.
CSM nu susține că legiuitorul nu poate interveni niciodată asupra cumulului pensie-salariu. Dimpotrivă, avizul recunoaște că, în anumite condiții, legiuitorul poate reglementa domeniul. Dar această intervenție trebuie să fie nediscriminatorie, proporțională, fundamentată și compatibilă cu deciziile Curții Constituționale.
Art. 147 alin. (4): riscul ignorării deciziilor CCR
Una dintre concluziile dure ale CSM este că proiectul încalcă și art. 147 alin. (4) din Constituție, referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
Dacă proiectul reia, sub altă formă, un mecanism deja cenzurat de CCR, atunci problema nu mai este doar dacă soluția este bună sau rea, ci dacă Guvernul și Parlamentul respectă obligația constituțională de a se conforma jurisprudenței Curții.
Prin Decizia nr. 521/2023, CCR a stabilit repere clare, potrivit cărora nu poți obliga o persoană să aleagă între pensie și muncă într-un mod care afectează esența drepturilor fundamentale, diferențele de tratament trebuie să aibă o rațiune licită, iar restrângerea trebuie să fie proporțională și nediscriminatorie.
CSM consideră că proiectul nu respectă aceste repere. Din această perspectivă, reducerea cu 85% apare ca o încercare de a evita formal interdicția stabilită de CCR, fără a rezolva fondul problemei.
La finalul avizului, CSM formulează o concluzie explicită că reglementarea propusă la art. VII, prin reducerea excesivă a cuantumului pensiei care poate fi cumulată cu salariul, contravine dispozițiilor constituționale.
Un proiect care riscă să ajungă rapid la CCR
Dacă proiectul va fi adoptat de Parlament în forma promovată de Guvern, avizul CSM oferă deja principalele direcții ale unei posibile sesizări de neconstituționalitate. Prima este nerespectarea Deciziei CCR nr. 521/2023. A doua este afectarea dreptului la pensie printr-o reducere disproporționată. A treia este restrângerea indirectă a dreptului la muncă. A patra este lipsa proporționalității și a unei fundamentări reale. A cincea este discriminarea între categorii de pensionari și între categorii profesionale.
Marea vulnerabilitate a proiectului este că încearcă să rezolve o problemă politică printr-un mecanism juridic deja fragil. În această cheie, avizul negativ al CSM este un avertisment sever pentru Parlament. Dacă proiectul va merge mai departe fără modificări substanțiale, dezbaterea reală s-ar putea muta rapid de la Guvern și Legislativ la Curtea Constituțională.
