Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă explicațiile jurnalistului Cristian Tudor Popescu după ce în cadrul unei emisiuni TV i-a criticat pe parlamentarii români, dar și pe membrii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, numindu-i 'mazdroape', respectiv 'bostangii'.
Digi24:
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a observat amuzat că două cuvinte pe care le-a lansat în spațiul public cu câteva săptămâni în urmă, vorbind despre Parlament, au fost preluate de presă, dar nimeni nu a fost curios să afle ce semnificație au aceste cuvinte. Acum, jurnalistul a explicat la Digi24 care este înțelesul pentru „bostangii” și „mazdroape” pornind de la constatarea că cei din CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - n.r.) sunt „bostangiii PSD-ului”.
„CNCD sunt un soi de bostangii ai PSD. Ce sunt bostangiii? Am pronunțat cuvintele astea la un moment dat, în legătură cu Parlamentul, am spus în emisiune aici „bostangii” și „mazdroape”. Exprimarea asta am văzut-o reprodusă prin presă, dar nu m-a întrebat nimeni, să fi dat un telefon: Ce sunt ăia, dom'le, bostangii şi mazdroape?
„Bostangii” poți să afli, dacă te uiți în dicționar, „mazdroape” - nu.
Bostangii - e vorba de garda pretoriană, să-i spunem, a sultanului. Deci, garda lui, care avea grijă și de grădinile Seraiului și care făcea toate treburile ordonate direct de sultan - o sugrumare la un colț, aduceau o cadână mai tânără, lucruri de felul ăsta. Deci, asta e CNCD-ul în raport cu PSD-ul acum: niște bostangii.
Mazdroape? Deci, mazdrac înseamnă măciucă ghintuită. Este un cuvânt în limba română de origine slavă, mazdrac, măciucă ghintuită, ghioagă. Și „țoapă” știm ce înseamnă. Dacă facem o corcitură între cele două, rezultă mazdroapă, adică o țoapă folosită drept ghioagă. Da? Astea sunt mazdroapele din Parlament!”, a declarat jurnalistul. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Se împlineşte în curând un an de când Emmanuel Macron a fost ales preşedinte al Franţei. Prima aniversare a tânărului şef de stat va fi însă marcată mai mult în stradă. O serie de manifestaţii şi greve, lansate de sindicate şoi de stânga radicală, sunt prevăzute în aceste zile.
Sindicatele şi opoziţia – mai ales cea de stânga – îi pregătesc o săptămână agitată lui Emmanuel Macron. Si nu ca să-i ureze la mulţi ani preşedintelui ales aproape acum un an, ci ca să-i prezinte lista de nemulţumiri şi revendicări. Intâi mai, zi naţională şi tradiţională de manifestaţii pentru sindicate. Urmează pe 3 mai o nouă zi de grevă la căile ferate dar şi la Air France. Pe 5 mai e programată manifestaţia «anti-Macron» organizată de Franţa nesupusă, mişcarea stângistului Jean-Luc Mélenchon.
In ciuda acestei ambianţe electrice pe plan social, Palatul Elysée temporizează, ba chiar vine cu contra-exemple. Astfel, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei semnala faptul că reforma căilor ferate a fost salutată …peste hotare, mai exact în SUA cu ocazia recentei vizite efectuate acolo de Emmanuel Macron.
Un preşedinte care dealtfel nu se va afla în aceste zile de proteste în Franţa ci foarte departe de graniţele Hexagonului. Mai întâi în Australia şi apoi în Noua-Caledonie. De partea sa, cabinetul premierului Edouard Philippe spune că urmăreşte manifestaţiile dar le găseşte «tradiţionale», cu alte cuvinte, deloc de speriat. Seful guvernului va sta de vorbă cu sindicatele feroviarilor de abia lunea viitoare, pe 7 mai, aşa cum era prevăzut iniţial. «Ca să arate opiniei publice că nu se teme de contestaţie, şedinţa de guvern din această săptămână are loc în provincie unde premierul se va întâlni cu agricultori, antreprenori şi aleşi locali» notează ziarul conservator Le Figaro.
Rămâne de văzut dacă se va concretiza în aceste zile mult evocata «convergenţă a luptelor», cu alte cuvinte mobilizarea masivă a mai multor sectoare de activitate. Franţa nesupusă a lui Mélenchon visează să se alăture sindicaliştilor dar e puţin probabil ca revendicările corporatiste să se potrivească cu cele politice. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Poate cel mai grav după cel de-al Doilea Război Mondial. Poate cu cele mai teribile consecinţe prin îmbinarea în teren a consecinţelor nefaste ale unui conflict militar extins cu cele ale unui devastator război religios, opunând comunităţile sunnită şi şiită din mai multe ţări ale Orientului Mijlociu. Şi nu numai.
Pe 12 mai, conform mai multor surse de nivel înalt de la Bruxelles, există indicii rezonabile de a crede că Preşedintele Trump se ba ţine de promisiunea sa de campanie şi va anunţa ieşirea Statelor Unite din acordul nuclear cu Iranul încheiat pe 14 iulie 2015 (calificat de el drept „ridicol“) şi care prevedea o ridicare progresivă a sancţiunilor împotriva Teheranului cu condiţia că Iranul renunţă la intenţia sa de a fabrica arme nucleare. Acordul încheiat la Viena era rezultatul unor negocieri între Iran şi Uniunea Europeană, SUA, Rusia, China, Germania, Franţa şi Marea Britanie.
Argumentul major în favoarea acordului a fost că, fără un cadrul juridic foarte ferm definit, ar fi posibilă oricând reluarea producţiei de uraniu îmbogăţit, nu ar exista absolut niciun fel de limită a depozitelor de uraniu îmbogăţit şi ar urma o foarte previzibilă creştere a numărului de centrifuge existente şi a calităţii acestora. Respectarea termenilor acordului înseamnă că nu este permisă producerea şi depozitarea de uraniu îmbogăţit, iar depozitele de uraniu slab îmbogăţit sunt reduse cu 98%. De asemenea, numărul centrifugelor este redus cu două treimi. (Mai multe detalii AICI)
