Premium
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a reacționat în contextul discursurilor ținute de liderii politici români în cadrul ședinței solemne din Parlament, organizată pentru a marca 15 ani de la aderarea României la NATO și 70 de ani de existență a NATO, denunțând discursul duplicitar al PSD şi jocurile politice de putere interne, care afectează, de fapt, relaţia cu NATO.
Digi24:
Cristian Tudor Popescu a vorbit despre discursul duplicitar al PSD şi despre jocurile politice de putere interne, care, de fapt, afectează relaţia cu NATO.
De altfel, potrivit gazetarului, politicienii români care au încercat să îşi atribuie intrarea în NATO au făcut-o în speranta că vor fi lăsaţi să fure, să patroneze corupţia, să facă ce vor în România.
În plus, toţi politicienii s-au declarat pentru intrarea României în NATO şi au încercat să îşi aroge nişte merite.
„Intrarea României în NATO a fost făcută posibilă de al-Qaida, nici un politician român nu a băgat România în NATO, cum încearcă să se laude unii şi alţii acum, inclusiv referinţa lui Dragnea, Adrian Năstase, că nu e prezent la eveniment. Da, în timpul mandatului său a intrat România în NATO, dar dacă în 2001, al-Qaida nu distrugea Turnurile Gemene, România nu se afla în calculele de extindere ale Alianţei. România fusese respinsă cu brutalitate în 1997 de SUA şi nu se vedea nicio perspectivă. Puteam rămâne ani mulţi în afara NATO, dacă nu mureau 3000 de oameni la World Trade Center.
Politicienii români care au încercat să îşi atribuie intrarea în NATO au făcut-o în speranţa că în schimbul vor fi lăsaţi să fure, lăsaţi să patroneze corupţia, să facă ce vor în România. Ăsta a fost contractul pe care au crezut că îl pot stabili cu americanii în primul rând. Spre surprinderea lor, acest contract nu funcţionează.
Asta dovedesc politicienii aflaţi la putere. Iată ce face Meleşcanu – cenzurează Washington, Departamentul de Stat al SUA, el cu de la sine putere, crezând în orbirea sa, ca să nu spun altfel, că asta se şi poate, să ascunzi că Departamentul de Stat a discutat tocmai despre subminarea instituţiilor statului român prin corupţie şi că Pompeo s-a arătat foarte îngrijorat de slăbirea luptei anticorupţie în România, care o vulnerabilizează în faţa Rusiei. Nici cuvintele corupţie, subminare, agresiunea Rusiei nu au apărut în comunicatul Ministerului de Externe. Ce e asta în relaţia cu partenerul nostru strategic NATO şi Washington?
Această relaţie cu NATO e, din păcate, foarte mult şi rău afectată de jocurile politice de putere interne din România din acest moment. Este încă o confirmare ce a spus Pompeo că slujul pe care l-a făcut Dăncilă la Washington, ofranda mutării Ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim nu a făcut nimic. Iată că discursul în legătură cu lupta contra corupţiei în România al SUA nu se domoleşte”, a explicat Cristian Tudor Popescu. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Ca peste tot în UE campania pentru Parlamentul European este neoficial în desfășurare și în Polonia. Pentru alegerile din mai se pare că bătălia electorală a luat un contur clar deja, iar poate cel mai elocvent semnal este faptul că pe listele electorale se ragasesc nume foarte importante de pe arena politică poloneză. Opoziția unită are pe primele 5 locuri numai foști prim-miniștri ( de exemplu Leszek Miller, Wlodzimierz Czimoszewicz, Ewa Kopacz). Nici de la partidul Lege și Justiție lista nu e de ignorat, pe lângă fosta prim-ministra Beată Szydło se regăsesc nume foarte grele cum ar fi actualul min. de interne și mâna dreapta a lui Kaczyński - Joachim Brudziński.
Pregătirea partidelor de pe scenă politică poloneză pentru europarlamentare a început încă cu două luni în urmă, dar trebuie să avem în vedere că în Polonia alegerile sunt percepute mai degrabă în lanț, alegerile din mai fiind mai degrabă încă o rampă de lansare pentru alegerile parlamentare naționale din toamna, cel mai probabil în noiembrie 2019. Astfel, în funcție de cum se vor desfășura alegerile pentru Parlamentul European vom ști cu mai multă certitudine ce strategii de campanie vor adopta opoziția și guvernarea, și dacă partidele relevante se vor coaliza.
Care este miza și distribuția de forțe cu trei săptămâni înaintea începerii oficiale a campaniei pentru Parlamentul European?
De la bun început se poate spune că miza este că niciodată mai mare deoarece se pune problema modelului social-politic și identiar de dezvoltare în cadrul UE. Deși, conform sondajelor mai mult de 80% din polonezi se declara pro-UE sau pentru o Polonie cât mai aproape de valorile europene, interpretările acestor valori adesea diferă, unii polonezi considerând Polonia că formând nucleul dur al valorilor europene. Pe acest fundal, pentru unele partide politice poloneze conservatorismul și naționalismul ar promova “adevărată Europa”.
Pentru alegerile din mai avem practic cinci tabere relevante. Mai întâi actualul partid de guvernare Lege și Justiție care trebuie spus este o alianța între trei partide (un fapt mai rar menționat), căreia i se opune în principal Coaliția Civică – o alianța între 6 partide cuprinzând aproape tot spectrul politic polonez – de la stânga socialistă până la dreapta liberală, în special Platforma Civică, Partidul “Modernii”, Uniunea Stângii Democratice și Partidul Popular Țărănist. Rămân încă trei partide cu șanse reale de a accede în PE, și anume Partidul “Wiosna” (sau “Primăvară” în traducere) condus de progresistul Robert Biedron, partidul sau mișcarea naționalist-populistă condusă de Paweł Kukiz și o alianța între radicalii de dreapta cu șanse undeva sub limita pragului electoral de 5%.(Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Preşedintele Maidanului, Petro Poroshenko, cel care-şi încheie primul mandat după ce a gestionat agresiunea rusă din Estul Ucrainei, a fost împins în turul doi, alături de Vladimir Zelenski, un comediant venit de nicăieri, croit parcă de-a dreptul în laborator pentru destinaţia care i-a fost atribuită de a intra primul în turul doi ca sparing-partner al titularului postului.
Zelenski e un actor mediu, dar cu impact la public, cu precădere a publicului pro-rus din Ucraina. E născut în Krivoi Rog şi are o priză deosebită la ucrainenii etnici ruşi prin rolul său în serialul-telenovelă Servitorul Statului, acolo unde joacă exact rolul unui om normal devenit preşedinte, la televiziunea 1+1 a oligarhului Ihor Kolomoiski. De notat că acesta a fugit din ţară după un faliment răsunător şi discutat al PrivatBank, banca sa, şi după o dispută aparentă cu autorităţile, inclusiv cu Petro Poroshenko.
Cei doi, Poroshenko şi Kolomoiski, au avut mai degrabă o cooperare în Maidan – Revoluţia Demnităţii pro-europene din Ucraina, din noiembrie 2013-februarie 2014, care a dus la fuga lui Yanokovici, aşa cum au avut şi în conflictul din Estul Ucrainei. Kolomoiski este susţinător şi finanţator a mai multor partide şi candidaţi, având şi propriul partid naţionalist, şi susţinând şi un număr de grupuri de voluntari din Donbas.
Dacă e să ne uităm cu atenţie, campania a început cu Petro Poroshenko pe locul 4-5 în preferinţele electoratului, cu Iulia Timoshenko, principalul său contracandidat pe primul loc consolidat şi cu un număr de politicieni vechi, între care fostul ministru al Apărării Anatoliy Hritsenko sau Yuri Boiko, fostul ministru al Energiei din partidul pro-rus al lui Yanukovici, plasaţi înaintea sa ca sufragii. A fost testat în cursă şi un cântăreţ rock, Sviatoslav Vakarciuk, un fel de Mesia al publicului, care nu a mai intrat în cursă pentru că nu performa. După intrarea în cursă a lui Zelenski, toate calculele s-au inversat, iar astăzi Iulia Timoshenko a ajuns pe un loc trei consolidat, iar Iuri Boiko a ieşit, practic, din cursă, ca orice alt candidat cu etichetă de pro-rus. Cum s-a produs miracolul?
Ei bine, Vladimir Zelenski a jucat perfect rolul în care a fost distribuit. Consolidat ca imagine şi notorietate de către serialul de televiziune, în campanie el nu s-a regăsit decât în actele artistice ale trupei sale, chiar dacă a creat şi un partid, Servitorul Statului, cu nume omonim cu serialul în care joacă, aflat pe primul loc în sondajele de opinie. Nu a avut dezbateri publice, nici ieşiri în confruntări cu alţi candidaţi. Practic, unicele dezbateri din turul 1 au vizat candidaţii plasaţi mai prost în sondaje. (Mai multe detalii AICI)
