Premium
Cu cât supraîncărcăm operațiunile militare cu probleme geopolitice, cu atât avem mai puține șanse de a pune capăt ostilităților (Analiza)
Într-un editorial Le Monde, profesorul de științe politice Louis Gautier afirmă că țările care ajută statul ucrainean pot să-și sporească sprijinul militar, având însă grijă să nu cadă în statutul de beligerant
La Avdiïvka, Bahmut sau Vuhledar, bombardate fără încetare, rușii încearcă să stabilească o linie de front. Pe hartă, șirul acestor orașe ruinate trasează și o graniță, cea a ambițiilor teritoriale ale Rusiei revizuită în scădere. Operațiunile militare s-au reluat. Forțele ucrainene, aprovizionate în cele din urmă cu câteva tancuri grele, sunt la începutul unei contraofensive.
Aceasta este o nouă fază a conflictului, dar nu reprezintă încă un punct de cotitură. Desigur, nu putem exclude un factor politic extern sau o breșă militară care ar putea influența brusc cursul războiului, relatează prof. Louis Gautier într-un editorial în Le Monde.
La orizontul verii, însă, cel mai probabil este continuarea liniară a războiului din Ucraina în lupte mortale de uzură. Conflictul rămâne strategic „blocat” de amenințarea nucleară și „limitat” teritorial în Ucraina. Americanii și europenii rămân și insistă pe un statut de „non-beligeranți”. Cu excepția câtorva avioane de luptă poloneze și slovace Mig-29, aliații nu livrează Kievului nici avioane de luptă, nici rachete cu rază lungă de acțiune. Lovituri întâmplătoare precum cea de la Przewodow din Polonia, cea împotriva bazei Engels din Rusia, sau neutralizarea de către două avioane de luptă rusești Suhoi a unei drone americane Reaper, deasupra Mării Negre, sunt discutate prin dialog direct între ruși și americani, pentru a reduce riscurile de escaladare.
Moscova și-a concentrat eforturile asupra Donbassului și a părții de sud a Ucrainei încă din toamnă. Scopul său, evident, era să facă ireversibilă anexarea politică a regiunilor Herson, Zaporijia, Donețk și Lugansk, prin unificarea zonelor sale de cucerire din Crimeea și de la est de Nipru.
Obiective militare realiste
În lunile următoare, războiul din Ucraina va continua, așadar, după logica sa atipică: lupte de tranșee similare cu cele din Primul Război Mondial, bombardamente de locuri sau orașe, ca în timpul celui de-al doilea, folosirea disparată a armelor contemporane, precum rachete, drone, instrumente de război electronic...
Contrar a ceea ce susțin mulți comentatori, acest război nu a inaugurat o nouă eră geostrategică. Multe alte conflicte îi pregătiseră calea. Nici nu constituie un model de desfășurare a viitoarelor operațiuni militare. Pentru marile puteri ale secolului XXI, condițiile de superioritate militară nu sunt determinate de bătăliile de tancuri și artilerie din Donbass, ci în raport cu competiția strategică și tehnologică dintre chinezi și americani. Pentru puterile europene, important nu este să extrapoleze lecțiile unui conflict neterminat, ci să împiedice ca acesta să se încheie cu o înfrângere politică și morală.
Cu toate acestea, este clar că decalajul dintre obiectivele militare realizabile și scopurile politice urmărite, care era problematic pentru ruși în 2022 în faza de invazie, devine acum principala problemă pentru ucraineni și aliații lor, în faza actuală. În aceste condiții, este mai mult ca oricând necesar ca aliații să rămână mobilizați în ceea ce privește furnizarea de arme Ucrainei, să aibă obiective militare realiste și să construiască treptat o cale de ieșire din conflict care să permită restabilirea Ucrainei în drepturile sale suverane.
Se profilează un moment al adevărului
Nu este vorba nici despre răzbunarea trecutului, nici despre restituirea cu forța a teritoriilor ocupate de Rusia, nici despre un avertisment pe care democrațiile vor să îl dea Chinei. Cu cât supraîncărcăm operațiunile militare cu probleme geopolitice și ideologice, cu atât avem mai puține șanse de a pune capăt ostilităților care să facă explicit eșecul Moscovei.
Pentru ambele părți, lunile următoare sunt cruciale în ceea ce privește eficacitatea militară și obstacolele de trecut pentru a obține victoria. Se va rămâne atunci mult mai mult timp într-un conflict liniar ca la prima rundă? Se profilează un moment al adevărului. Datoria oficialilor și a conducătorilor militari /occidentali/ este să pregătească noi soluții care să îi împiedice pe ruși să impună o soluționare a conflictului în condițiile dorite de ei.
Principalele opțiuni sunt deja pe masă: livrarea mai multor avioane de luptă pentru a securiza spațiul aerian ucrainean; a rachetelor cu rază mai lungă de acțiune, capabile să perturbe lanțurile de aprovizionare rusești; participarea unui număr mai mare de „consilieri și colaboratori” militari necombatanți la misiunile de pregătire și sprijin logistic ale armatei ucrainene.
Un joc strâns
Riscul este trecerea la statutul de beligerant, cu toate consecințele pe care le presupune. Drumul este așadar îngust. Aliații pot, totuși, să continue să își intensifice sprijinul militar pentru forțele ucrainene, iar rușii, puși în dificultate, nu ar avea altă opțiune decât cele care conduc la o mai mare internaționalizare a conflictului: deschiderea unui front de diversiune, forțând Statele Unite ale Americii să se angajeze din nou în afara Europei, o extindere a conflictului în apropierea teatrului de operațiuni, de exemplu în Moldova, o escaladare a utilizării mijloacelor neconvenționale, cum ar fi sabotajul cibernetic masiv împotriva instalațiilor din țările europene, sau încălcarea unei interdicții menținute din 1945: o lovitură nucleară tactică limitată – chiar și o explozie care să creeze un șoc electromagnetic deasupra Ucrainei. Aceste scenarii rămân totuși amendabile, cel puțin astăzi. Rusia nu poate, fără inconveniente, să rămână surdă la apelurile la prudență din partea Indiei sau a Chinei, să se izoleze și mai mult pe scena internațională și să fie blamată de toate națiunile.
Jocul este, pentru toți, strâns. Înainte de a ajunge la un nou nivel, există încă spațiu pentru acțiuni militare în sprijinul ucrainenilor. Altfel, întrebarea va apărea din nou foarte repede și cu și mai multă insistență: ruptură sau continuitate? Adică într-un caz extinderea și schimbarea naturii războiului, iar în celălalt resemnarea de a-l vedea epuizat într-un conflict înghețat.
Autor: Louis Gautier, profesor de științe politice și director al Catedrei de Probleme Strategice la Universitatea Paris-I-Panthéon-Sorbonne
