Neliniștea din spatele credinței: despre golul care face loc noilor culte
De ceva vreme, observ tot mai des semnele unei fragilități tăcute în jurul nostru, o foame de sens, de apartenență, de certitudine, care nu mai este doar o temă de reflecție, ci a devenit realmente un teren fertil pentru apariția unor fenomene greu de ignorat. „God the Mother” nu este doar o curiozitate exotică importată recent în România, este, cred eu, simptomul unei vulnerabilități colective care a crescut în umbră, până când a început să prindă contur vizibil.
Mărturisesc deschis: mă îngrijorează nu atât existența acestui cult, cât ușurința cu care își găsește adepți. Mă îngrijorează felul în care promisiunea unei „familii” instantanee, a căldurii umane livrate rapid și fără efort, devine mai convingătoare decât realitatea, mai seducătoare decât discernământul. Într-o societate hiperconectată, dar profund atomizată emoțional, nu e greu de înțeles de ce astfel de mesaje prind rădăcină. Când golul interior nu mai e adresat, el nu dispare, este ocupat.
Un lucru e cert: dincolo de etichete, doctrine sau polemici, ceea ce se întâmplă spune ceva despre noi. Despre singurătățile noastre, despre absențele noastre, despre spațiile pe care le-am lăsat neîngrijite, în familie, în educație, în comunitate.
Cele ce urmează, mărturii, analize ale psihologilor și explicații ale teologilor, nu sunt doar o radiografie a unui fenomen religios, ci o încercare de a înțelege cum ajung oamenii să creadă, să se atașeze și, uneori, să se piardă.
Pe scurt:
Un val de relatări apărute pe TikTok și alte rețele sociale conturează un fenomen care începe să ridice semne de întrebare serioase. Tot mai multe tinere spun că au fost abordate în plină stradă, în București, de persoane care le-au vorbit despre „God The Mother”, o mișcare religioasă controversată, și au încercat să le convingă să participe la întâlniri ale grupului.
Clipurile devenite virale au strâns sute de reacții, iar în comentarii apar mărturii similare, din zone diferite ale Capitalei, de la centre universitare până la malluri sau bulevarde intens circulate.
„Inițial părea prietenos, apoi s-a schimbat tonul”
Una dintre tinerele care au povestit experiența spune că a fost abordată în centrul Bucureștiului de o studentă care i-a propus să îi prezinte o teorie din spectrul religios. Fără să suspecteze nimic, a acceptat. Discuția a pornit aparent relaxat, cu explicații despre existența unui „Dumnezeu Mamă”, în paralel cu Dumnezeu Tatăl.
Lucrurile au devenit însă mai apăsătoare pe parcurs. Tânăra spune că interlocutoarea și-a schimbat atitudinea și a invitat-o la o întâlnire organizată la o oră neobișnuită, duminică, la 3 dimineața, moment care i-a ridicat semne de alarmă.
În comentarii, alți utilizatori confirmă scenarii similare. Unii spun că au fost abordați în apropierea universităților, alții în spații comerciale, iar unii afirmă că au primit invitații insistente după ce au acceptat să asculte prezentarea.
Ce este, de fapt, „God The Mother”
Mișcarea promovează ideea existenței unei figuri divine feminine, „Dumnezeu Mama”, alături de Dumnezeu Tatăl. Această entitate este asociată, potrivit doctrinei, cu Zahng Gil-jah, o femeie din Coreea de Sud, considerată de adepți drept manifestarea pământească a „Mamei Cerești”.
Gruparea este legată de World Mission Society Church of God, organizație religioasă fondată în Coreea de Sud și activă la nivel internațional.
De ce stârnește controverse
În mediul online, mișcarea Societatea Mondială Misionară Biserica lui Dumnezeu este frecvent etichetată drept sectă sau cult. Criticii acuză metode agresive de recrutare, mai ales în rândul tinerilor, și vorbesc despre presiuni asupra membrilor sau tendințe de izolare față de familie.
Reprezentanții organizației au respins constant aceste acuzații, susținând că desfășoară activități religioase și de voluntariat în mod legal.
Ce spun psihologii
Psihologul Radu Leca avertizează asupra riscurilor majore pe care le implică frecventarea unor organizații obscure, pe care le descrie drept structuri ce pot ajunge să exercite un control profund asupra psihicului uman. Potrivit acestuia, astfel de grupări funcționează ca sisteme de influență totală, în care identitatea individului este remodelată treptat prin mecanisme de manipulare bine calibrate.
„Vorbim despre un proces în care se construiește o pseudo-personalitate impusă de lider, ceea ce duce la anularea autonomiei cognitive. Practic, individul nu mai decide pentru sine, ci devine un instrument al unei voințe externe”, explică Radu Leca.
Psihologul atrage atenția că tehnici precum inducerea fricii de a părăsi grupul, gaslighting-ul și izolarea socială generează o dependență anxioasă profundă, care blochează capacitatea de decizie. În paralel, expunerea repetată la traume interpersonale, disocierea forțată și pierderea reperelor anterioare duc la o dezorganizare severă a sinelui.
„Se creează acel mecanism de tip «noi contra lor», în care îndoiala este suprimată, iar conformitatea devine obligatorie. În timp, funcția critică se erodează, iar contactul cu realitatea se fragilizează”, punctează acesta.
Mai mult, chiar și după ieșirea din astfel de medii, efectele persistă. „Mulți descriu o stare de plutire emoțională, un sentiment de captivitate psihică și o ruptură de rețeaua de suport familial. Suferința nu se oprește odată cu plecarea fizică din grup”, subliniază psihologul.
Radu Leca consideră că organizațiile de tipul „God The Mother” reprezintă „un pericol fundamental pentru integritatea psihică a individului”. În acest context, el insistă asupra necesității unor măsuri clare de protecție socială, de la educație privind mecanismele de manipulare, până la acces real la terapie specializată și sprijin pentru reconstrucția identității personale.
În esență, mulți dintre cei afectați ajung să trăiască un paradox dureros: "Sunt liber, deși nu sunt liber și asta este atât de frustrant", concluzionează Radu Leca.
"Nu e de joacă!" Apel la prudență și gândire critică în fața fenomenului "God The Mother"
Sabina Rusescu, formator de opinie și influencer, vine cu un mesaj pentru tineri:
"Am luat-o sincer ca pe o glumă inițial când mi-au apărut diverse parodii pe subiectul God The Mother. Cred că oamenii ar trebui să se informeze și să fie foarte prudenți. Nu ar trebui să se simtă obligați să accepte. Știu că noi, românii, avem darul ăsta de a spune DA și a lăsa de la noi dar în cazuri de genul nu e de joacă. Categoria cea mai vulnerabilă cred că este cea a oamenilor în vârstă, deoarce ei nu sunt atât de conectați la partea asta de social media.
Este ireal ce se întâmplă, mâine, poimâine cine știe ce se mai născocește. Haideți să ne folosim gândirea critică, simțul rațiunii și să nu cădem în astfel de capcane" spune vloggerul.
Iosua Faur: 'Nu vorbim de patul conjugal al vreunei perechi cerești'
Contactat pentru un punct de vedere, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Adrian Agachi, a preferat să rămână rezervat: "Îmi pare rău, dar nu știu ce este acest pretins 'cult' de vreme ce nu este recunoscut oficial și nu oferim puncte de vedere pe astfel de subiecte."
Nu ne-am împotmolit aici și am mers mai departe ca să aflăm și alte opinii avizate din zona teologiei.
Iosua Faur, pastorul Bisericii Creștine "Sfânta Treime" din Brăila, descrie fenomenul drept un „produs de export” al unor curente religioase sincretice din Asia. Acesta explică faptul că gruparea, fondată în jurul lui Ahn Sahng-hong, ar fi construită pe reinterpretări controversate ale Bibliei, susținând că „toată edificarea acestei «mame» stă pe câteva versete smulse din Biblie”. În opinia sa, folosirea termenului „Elohim” este una eronată: „naivitatea filologică se vede tocmai prin ignorarea că verbul care însoțește pluralul Elohim stă, invariabil, la singular”, subliniind că tradiția creștină vede aici „pluralul maiestății” sau „licărul discret al Sfintei Treimi; nicidecum patul conjugal al vreunei perechi cerești”.
Referindu-se la ideea unei „divinități feminine”, promovată în persoana lui Zahng Gil-jah, pastorul a spus, în exclusivitate pentru știripesurse.ro, că aceasta rezultă din interpretări greșite ale unor pasaje biblice: „«Ierusalimul de sus», numit «mama noastră», este cetatea liberă, poporul răscumpărat, niciodată, nicăieri, o divinitate”. El adaugă că „«Mireasa, soția Mielului» din Apocalipsă este o cetate”, nu o persoană sau o zeiță.
În același context, Iosua Faur subliniază că ideea de „Dumnezeu-Mamă” ar contrazice monoteismul biblic: „A introduce aici un al doilea Dumnezeu nu e o nuanță teologică, ci o recădere în politeism sau, cel puțin, diteism”. Acesta explică și diferența dintre metaforă și doctrină: „Distincția dintre a spune «Dumnezeu e ca o mamă» și a-L boteza «Mama noastră» e distincția dintre o figură de stil și o revelație”.
Pastorul contestă, de asemenea, și revendicarea fondatorului ca fiind a doua venire a lui Hristos: „Un om care s-a stins discret în 1985 nu bifează niciun rând din acest scenariu, ba, dimpotrivă, bifează perfect portretul-robot al falsului hristos”, invocând și profețiile biblice despre revenirea vizibilă a lui Isus.
Dincolo de aspectele doctrinare, teologul avertizează asupra metodelor de recrutare, pe care le consideră specifice sectelor: „abordarea pe stradă, amabilitatea de la primul contact, urmată de o schimbare bruscă de temperatură; convocările la ore contra firii și, treptat, decuparea adeptului din familie”. În acest sens, avertizează că „nici o comunitate sănătoasă nu te va grăbi, nu te va izola de-ai tăi și nu-ți va ascunde «dumnezeii» ei până când ești deja înăuntru”.
În final, Faur consideră că fenomenul are și o componentă socială: „Această «mamă cerească» e, înainte de a fi o erezie, un simptom al singurătății tinerilor noștri”, subliniind că astfel de grupări oferă „un «acasă» instant, o familie gata făcută, o certitudine ambalată frumos”.
Stiripesurse.ro a cerut un punct de vedere oficial și din partea Poliției Române, pentru a clarifica dacă au fost înregistrate sesizări legate de astfel de situații, dacă persoanele implicate au fost identificate și dacă s-au constatat eventuale încălcări ale legii. Vom reveni cu detalii imediat ce autoritățile vor transmite un răspuns oficial.
În lipsa unor reacții oficiale din partea autorităților, rămâne o întrebare deschisă: să fie vorba despre simple interacțiuni "religioase" sau despre începutul unui fenomen care scapă de sub radar și care vizează, tot mai clar, tinerii din marile orașe?
Închei acest demers cu aceeași neliniște din care s-a născut, dar și cu o convingere mai clară: nu trăim doar confruntarea cu un fenomen religios marginal, ci cu o criză de sens care își caută forme tot mai vizibile. „God the Mother” nu este o excepție stranie, ci un indiciu că, acolo unde comunitatea reală slăbește, unde dialogul autentic dispare și unde întrebările profunde rămân fără răspuns, apar inevitabil surogate. Unele seducătoare, altele periculoase.
Nu cred că soluția stă în stigmatizare sau în reacții impulsive, ci într-o luciditate calmă și într-o reconstrucție atentă a legăturilor care ne țin ancorați în realitate: familia, educația, credința asumată și comunitatea sănătoasă. Oamenii nu caută, în esență, doctrine sofisticate, ci sens, apartenență și siguranță. Iar dacă aceste nevoi nu sunt întâmpinate firesc, ele vor fi întotdeauna revendicate de altcineva.
Poate că adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o punem nu este doar „ce este acest cult?”, ci „ce lipsește din viețile noastre de a devenit el posibil?”. Răspunsul nu e simplu, dar ignorarea lui ar fi, fără îndoială, cea mai riscantă alegere.
Comentează