Satul neolitic de la Drăgăneşti-Olt, numit şi arheoparcul gumelniţean, atrage an de an vizitatori din toate colţurile lumii dornici să descopere un fragment de istorie neolitică reconstituit la Muzeul Câmpiei Boianului "Traian Zorzoliu".
Ridicat pe o movilă de pământ mărginită de un şanţ ce delimitează mica aşezare, satul neolitic, cu casele lui micuţe din chirpici, aproape se ascunde în curtea muzeului după o perdea de copaci înalţi, protectori neclintiţi ai locuinţelor cu încăperi fără uşi.
Arheoparcul a fost realizat în urmă cu peste 15 ani de muzeograful Traian Zorzoliu şi echipa muzeului din Drăgăneşti-Olt, fiind reconstituite case specifice perioadei neolitice, casa femeii - conducătoarea tribului, casa olarului, casa pescarului, iar printre ele, un mormânt în care sunt aşezate în poziţie ghemuită osemintele unei persoane din urmă cu mii de ani.
Conservatorul Tatiana Ruinea de la Muzeul Câmpiei Boianului povesteşte cu pasiune cum, după mai multe campanii de cercetare într-o aşezare neolitică de lângă calea ferată, muzeograful Traian Zorzoliu a vrut să pună pună în valoare descoperirile şi a realizat arheoparcul, în limita spaţiului de a care a dispus muzeul.
"Lucrez aici de 39 de ani aproximativ şi în tot acest timp noi am evoluat de la circa 3.000 şi ceva de piese, pe care domnul Zorzoliu le-a donat în 1981, în felul acesta s-a înfiinţat un punct muzeal, iar de atunci ne-am extins, am devenit muzeu orăşenesc, apoi Muzeul Câmpiei Boianului şi, mai nou, Muzeul Câmpiei Boianului 'Traian Zorzoliu', în memoria dumnealui. Noi am organizat aici o aşezare neolitică de tip tell, adică movilă. Aceste sate erau construite pe ridicătură de pământ să fie protejate de ape, de animale din pădure, aproape de un curs de apă şi aproape de păduri. Aşezarea neolitică a existat la 500 de metri de calea ferată, aproape de o pădure. S-au făcut şapte campanii arheologice, împreună cu mai multe muzee din ţară, Craiova, Bucureşti, Slatina, la care am şi participat. S-au descoperit nouă morminte, o aşezare, o casă, chiar cu patul. Pentru faptul că noi am făcut în sala de istorie o prezentare a neoliticului pe două săli, ocupaţii şi tot ce însemnau ritualuri, viaţa de zi cu zi, domnul Zorzoliu a considerat să pună în relief această aşezare, reconstituind-o aici, în arheoparcul gumelniţean", a spus Tatiana Ruinea.
Cea mai mare casă din satul neolitic este a conducătoarei, casa femeii, pentru că era o perioadă a matriarhatului, iar celelalte câteva case au fost reconstituite şi amenajate pe ocupaţii.
"Am organizat casa femeii, care era conducătoare tribului, a satului, avea rolul de şefă, era matriarhat. Aici, în aşezarea aceasta, s-a descoperit şi un depozit cerealier, din care s-au extras grâu carbonizat şi multe vase de provizii, considerându-se că a existat şi un depozit al satului. Apoi, (au fost reconstituite locuinţe n.red.) undeva pe ocupaţii, că practicau olăritul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, ţesutul. S-au găsit obiecte, în interiorul aşezării, care au demonstrat că astea erau obiceiurile, îndeletnicirile pe care le aveau. Avem destui idoli care reflectă clar că femeia avea un rol important, rolul de a se ruga la aceşti idoli, găsim şi multe figurine zoomorfe care demonstrează că se închinau şi animalelor pe care le sacrificau pentru a le asigura hrana", a explicat Tatiana Ruinea.
Casele sunt ridicate din chirpici, respectând rezultatele cercetărilor arheologice.
"Casele din arheoparc sunt destul de mici, pentru că noi, având un spaţiu mic, am încercat să concentrăm mai multe. În expoziţie avem demonstraţia că s-a descoperit un chirpic pe împletitură de nuiele, exact cum se fac şi acum casele de paiantă care mai sunt destule prin zona noastră. Acolo, la casa femeii, există o nişă în care se arată clar cum sunt parii şi împletitura de nuiele într-o firidă. Un chirpic original există în prima sală de expoziţie, apoi descoperim şi chirpicii de vatră arsă, iarăşi pe locurile unde s-au descoperit vetrele şi toate sunt organizate pe baza repertoriului arheologic, doar că nu s-a respectat într-o totul dimensiunea caselor, pentru că noi am avut un teren mic, a trebuit să facem ridicătură de pământ. Ele erau destul de întinse. Cam pe zona noastră erau foarte multe sate de acest fel, dar cu lucrările agricole s-au mai dus din ele. Dar erau aşa, pe câmpuri, destul de multe ridicături de pământ, care mult timp au fost evitate, însă acum au cam dispărut", a explicat conservatorul muzeal.
După plimbarea prin arheoparc, vizitatorii sunt îndrumaţi spre bordei, apoi imediat spre casa ţărănească, realizată folosind elemente de construcţie dintr-o veche şcoală demolată, apoi spre troiţă şi spre clădirea principală a muzeului, unde sunt mai multe săli de expoziţie (istorie, artă, etnografie) şi o cramă amenajată în pivniţă, unde sunt găzduite multe dintre acţiunile culturale.
Perioada sărbătorilor de iarnă este de mai mulţi ani una cu mulţi vizitatori, pentru că sunt turişti care ajung la Târgul de Crăciun de la Craiova şi aleg să viziteze şi obiective culturale din zonă, Craiova fiind la mai puţin de 80 de kilometri distanţă.
"Acum, cu ocazia Târgului de Crăciun de la Craiova, suntem foarte vizitaţi, pentru că în timpul zilei, până ajung acolo, turiştii fac şi mici excursii. Am avut şi multe vizite ale unor grupuri organizate şi delegaţii din Bulgaria, Spania, prin Centrul Cultural de la Slatina. Vin vizitatori din Bucureşti, din Constanţa, din toată ţara, foarte mult cu şcolile, mai ales la 'Şcoala altfel'. Am avut şi o tabără de creaţie, copiii au petrecut o zi în incinta muzeului, am făcut şi lecţii de olărit, cu nişte clase de la Bucureşti. Oamenii sunt foarte mulţumiţi, încântaţi de ceea ce văd aici. Şi chiar dacă de la poartă dăm impresia unui muzeu mic şi un pic neîngrijit, după ce intră aici îşi schimbă impresiile. Marea majoritate a vizitatorilor exact aşa se exprimă, 'am venit să vedem şi noi satul neolitic' şi apoi "mai aveţi şi altceva? şi intră repede. Circuitul îl începem în arheorparc şi mergem pe tipologia caselor, cu bordeiul, casa ţărănească, apoi casa boierească. Iar în pivniţă avem organizată o cramă foarte frumoasă, unde desfăşurăm activităţi culturale şi avem şi mult material expus", a afirmat Tatiana Ruinea.
Muzeul deţine şi o însemnată colecţie de vase ceramice şi ustensile descoperite în situl arheologic - săpăligi din corn de cerb, plantatoare, scormonitoare, unelte de pescuit, pumnale, vârfuri de săgeţi, pietre de aruncat cu praştia.
Şi turişti străini ajung la arheoparcul de la Drăgăneşti-Olt în excursii cu familia sau individuale, curioşi să descopere punctele de interes ale zonei.
"Cel puţin câteva câteva sute dintre vizitatorii din fiecare an sunt străini, în special europeni. Spre exemplu a venit o familie din Franţa, o doamnă cu doi copilaşi care pur şi simplu şi-au propus să facă vacanţa în România, erau cazaţi la un hotel din Caracal şi au venit şi la noi la muzeu. Am avut în vizită o familie din Thailanda, au venit în vara aceasta, chiar eu am fost când au venit, locuiau în Spania sau Italia de mai mulţi ani şi au aflat de la prieteni despre arheoparc şi au venit să îl vadă", a mai povestit conservatorul muzeal.
Muzeul Câmpiei Boianului a început în aprilie 2009 amenajarea arheoparc Gumelniţa, care a fost finalizat şi deschis pentru vizitatori în toamna anului 2010. Satul neolitic gumelniţean este unic în ţară şi printre puţinele reconstituiri de acest gen din Europa.
Gumelniţa este numele dat de arheologi unei culturi neolitice din a doua jumătate a mileniului V î.Hr. Aria de răspândire a culturii cuprinde Muntenia (pe locul fostei culturi Boian), Dobrogea (pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia), precum şi sudul Basarabiei. Spre sud ocupă majoritatea Bulgariei, atât la nord cât şi la sud de Balcani (cunoscută fiind sub numele de Kocadermen - Karanovo VI), ajungând până în nordul Greciei.
Principalele ocupaţii ale membrilor culturii Gumelniţa erau agricultura, creşterea animalelor, vânătoarea şi pescuitul.
Comentează