Premium
Potrivit unei reviste britanice, Austria este unul dintre „idioții utili ai lui Putin”. Țara din Alpi nu numai că importă în continuare gaz rusesc, dar a și semnat contracte pe termen lung în acest sens cu Rusia, scrie Deutsche Welle. În tot acest timp, Austria provoacă haos în Uniunea Europeană, cel mai bun exemplu fiind blocarea aderării României la spațiul Schengen.
Revista britanică „The Economist” a clasat Austria printre „idioții utili ai lui Putin”. Motivul e în principal importul de gaze din Rusia, iar contractele energetice favorabile Moscovei vor continua să fie în vigoare încă 17 ani. De la începutul războiului Viena a plătit către Gazprom 7 miliarde de euro. De aceea țara este plasată pe locul doi după Ungaria în clasamentul „The Economist” al „idioților utili ai lui Vladimir Putin”. Revista dă drept exemplu un scandal pe care cancelarul austriac Karl Nehammer a încercat să-l mușamalizeze după atacul rusesc asupra Ucrainei, scrie postul public german ARD.
Austria a anunțat că a reușit să facă ceva ce nimeni nu credea posibil. „Ne-am redus dependența de gazul rusesc de la 80% la începutul războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei la 20%”, a anunțat Nehammer cu puțin timp înainte de Crăciun.
Totuși, această scădere s-a datorat încercării lui Putin de a șantaja Viena prin închiderea temporară a robinetului de gaze. Exact asta explică și scăderea la 20 la sută. Însă în momentul de față cota de gaze rusești este din nou ridicată - 60%, amintește televiziunea publică germană.
„În ciuda tuturor declarațiilor politice, dependența Austriei de gazele naturale nu a scăzut semnificativ de la începutul războiului”, explică Wolfgang Müller de la Institutul de Istoria Europei de Est de la Universitatea din Viena, citat de ARD. Austria nu a făcut încă ceea ce a reușit Germania - să reducă importurile de gaze din Rusia de la 55% la zero. Asta înseamnă că din Germania către Moscova nu mai plătim cu euro sau ruble pentru facturile de gaze. Cu toate acestea, Austria continuă să plătească, iar Mueller comentează că acest lucru este de două ori „benefic” pentru Putin. Expertul explică că situația face ca Austria să fie dependentă și predispusă la șantaj. El notează că Viena „desigur, finanțează și casieria militară a unui agresor”.
Mult pentru agresor, puțin pentru victimă
ARD subliniază că cele 7 miliarde de euro ale Austriei către Moscova de la începutul războiului ar putea să nu pară o sumă impresionantă față de profitul total de 390 de miliarde de euro pentru Moscova din exporturile de petrol și gaze în aceeași perioadă. Wolfgang Müller estimează însă că în Austria e vorba de 590 de euro pe cap de locuitor pentru casieria militară a lui Putin.
Analistul rezumă ceea ce este evident: agresorul primește mult, iar victima puțin. Până acum Viena a oferit Ucrainei 1 miliard de euro, care nu includ însă ajutorul pentru persoanele care fug din țara atacată și multe alte lucruri.
Poate fi justificat dansul cu Putin?
Austria are o reputație proastă de a fi un refugiu de lux pentru oligarhii internaționali, mai amintește ARD. Iar compania austriacă OMV are un contract cu Gazprom, care este extrem de profitabil pentru partea rusă. Austria se angajează să ia anual din Rusia 6 miliarde de metri cubi de gaz. Așa-zisa clauză „take or pay” din contract, valabilă până în 2040, obligă Austria să plătească Gazprom pentru cantitățile convenite, indiferent dacă dorește sau nu acest gaz rusesc.
Contractul a fost prelungit în prezența fostului cancelar Sebastian Kurz, membru al Partidului Popular Austriac. Vladimir Putin a zburat la Viena special pentru asta.
Actualul cancelar Nehammer, care este și el din Partidul Popular Austriac, a moștenit toate acestea. Să fie și el inclus în clubul „idioților utili” ar fi nedrept, notează televiziunea publică din Germania. Și expertul Wolfgang Muller este de acord. Potrivit acestuia, de la începutul războiului guvernul austriac a încercat să repare lucrurile și încearcă să-și schimbe retorica față de Rusia. Cu toate acestea, e dificil de estompat apropierea durabilă a Vienei de Moscova, subliniază ARD.
Sursa: Revista Presei Rador
