Vineri, 13 octombrie, secretarul de stat american Antony Blinken a salutat, de la Doha, eforturile Qatarului de a împiedica orice actor regional să deschidă un nou front în conflictul dintre Hamas și Israel. A doua zi, tot la Doha, omologul său iranian, Hossein Amir Abdollahian, a discutat cu liderul mișcării islamiste palestiniene, Ismaïl Haniyeh, continuarea cooperării lor după „victoria eroică” împotriva Israelului, înainte de a avertiza, în cadrul întâlnirii cu emirul Qatarului: „Dacă Israelul își continuă ofensiva asupra Gaza, nimeni nu poate garanta controlul situației și nu poate împiedica răspândirea conflictului”.
Această diplomație pe mai multe fronturi a fost ridicată la rangul de artă de către micul emirat. Aliat apropiat al Washingtonului, care și-a instalat acolo comanda militară regională, CentCom, Qatarul găzduiește și biroul politic al Hamas și menține relații strânse cu Iranul. Acest echilibru îl face un mediator privilegiat între Israel și Hamas. Dar pentru că Doha consideră statul evreu „unicul responsabil” pentru escaladarea începută la 7 octombrie după atacul Hamas, devine ținta unor critici tot mai mari.
„Qatarul a investit în oportunism și disponibilitate ani de zile pentru a obține legitimitate internațională. A făcut-o cu aprobarea americanilor, dacă nu chiar la cererea lor”, comentează Hasni Abidi, directorul Centrului de Studii și Cercetări privind Lumea Arabă și Mediterana de la Geneva. De la lovitura de stat din 1995 a șeicului Hamad Ben Khalifa Al Thani, tatăl actualului emir Tamim, Doha a dezvoltat atât relațiile cu Iranul, precum și cu mișcările islamiste din regiune, mizând pe faptul că acestea îi vor fi utile pe viitor.
Dosarul ostaticilor
Doha s-a apropiat, de asemenea, de Israel, care și-a deschis o reprezentanță comercială în 1996, după care a închis-o. Acest fapt a stârnit opoziția altor state din Golf și din regiune, care au căutat să pedepsească Qatarul prin impunerea unei blocade din 2017 până în 2021. Acești actori au devenit de atunci esențiali în Orientul Mijlociu, iar Qatarul - un mediator privilegiat în serviciul americanilor.
În 2012, în timpul Primăverii Arabe, Washingtonul i-a cerut Qatarului să-i găzduiasă pe liderii Hamas, inclusiv pe Khaled Meshaal, pentru ca aceștia să nu găsească refugiu în Siria sau Iran. „Americanii au pariat pe evoluția moderată a mișcării”, mai spune Abidi. Un pariu spulberat de operațiunea „Inundația Al-Aqsa” din 7 octombrie.
În același timp, Qatarul menține bune relații cu Autoritatea Palestiniană, și a devenit finanțatorul Fâșiei Gaza, plătind – cu aprobarea americană și israeliană – salariile funcționarilor publici, ajutoare pentru familiile defavorizate și combustibilul administrației. Medierea Qatarului și a Egiptului a contribuit la stingerea mai multor conflicte dintre Israel și Hamas.
De data aceasta, Doha investește eforturi, împreună cu americanii, pentru eliberarea celor aproximativ 150 de ostatici deținuți în Fâșia Gaza. „Astăzi, Qatarul are canale de comunicare, dar nu are pârghii semnificative asupra Hamas, deoarece operațiunea militară depășește conducerea politică”, a declarat Cinzia Bianco, specialist în țările din Golf la Consiliul European pentru Relații Externe. Americanii au transmis Qatarului o cerere israeliană de a închide biroul politic al Hamas. Emiratul a refuzat, argumentând cu necesitatea menținerii unui canal de comunicare în vederea detensionării.
„Qatarul nu vrea să-și piardă credibilitatea în medierea altor conflicte”, a spus Hasni Abidi. „Dar dacă ar trebui să aleagă un arbitraj, atunci acesta ar fi Iranul”, mai spune acesta, reamintind că Doha a realizat deja progrese diplomatice prin promovarea unui acord între Washington și Iran privind un schimb de prizonieri, precum și angajamentul SUA de a elibera 6 miliarde de dolari din fondurile iraniene pentru ajutor umanitar. Qatarul a asigurat Iranul de determinarea sa în a onora acest acord. Dar Statele Unite ar putea decide să înghețe o parte din aceste fonduri pentru a pune presiune asupra Teheranului.
Sursa: Revista Presei RADOR Radio România
Comentează