Cum a murit regele Decebal: Ipoteze uluitoare privind sfârșitul conducătorului dac

Regele Decebal al dacilor a încetat din viață în anul 106 d.Hr, în urma înfrângerii suferite în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Chiar dacă se crede că modul în care a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze cu privire la sfârșitul său.

După două războaie, desfășurate între anii 101-102 d.Hr și 105-106 d.Hr, legiunile romane conduse de împăratul Traian au reușit să obțină victoria împotriva dacilor, unul dintre cei mai formidabili inamici barbari ai Imperiului Roman. Dacii reprezentau o amenințare constantă pentru provincia romană Panonia, dar mai ales pentru provinciile sud-dunărene ale imperiului.

Regele Decebal a reprezentat o provocare semnificativă pentru împăratul Traian, având în vedere că a reușit să atragă în luptă nu doar forțele romane, ci și alte triburi barbare precum sarmații sau bastarnii. Cele două războaie purtate între daci și romani au fost extrem de dificile și au dus la pierderi considerabile de vieți omenești din ambele tabere. În anul 106 d.Hr, Traian a înconjurat capitala dacică, Sarmisegetusa Regia. Potrivit unor surse, romanii au reușit, cu ajutorul unui trădător, să taie rezervele de apă ale capitalei regatului lui Decebal în timpul unui asediu dificil.

În cele din urmă, Sarmisegetusa a fost cucerită de romani și incendiată. Înainte de căderea orașului, regele Decebal, un comandant barbar de mare însemnătate, a reușit să scape împreună cu câțiva oameni de încredere. A fost urmărit de o unitate de cavalerie romană și și-a pierdut viața undeva în Carpații Orientali, probabil pe teritoriul județului Harghita de astăzi, deși acest lucru nu este cunoscut cu certitudine.

Sfârșitul regelui dac rămâne încă învăluit în mister. Există două variante privind moartea sa. Pe de o parte, un istoric roman cunoscut susține că Decebal s-a sinucis pentru a evita capturarea de către romani. Pe de altă parte, cel care i-a adus capul și mâna dreaptă împăratului Traian afirmă că l-a ucis personal. Există și o a treia ipoteză, fără dovezi concrete, conform căreia regele ar fi murit în luptă.

Varianta sinuciderii

Prima variantă, cea mai cunoscută, sugerează că regele dac Decebal s-a sinucis. După ce a reușit să scape din asediul de la Sarmisegetusa, el s-a îndreptat către Carpații Orientali. Nu se cunoaște cu certitudine dacă era însoțit sau se afla singur în acea perioadă. Cu mare probabilitate, Decebal era însoțit de oamenii săi de încredere.

e bănuiește că regele dac încerca să ajungă în zona de est, dincolo de Carpații Orientali, la neamurile dacilor liberi, într-un teritoriu neocupat de romani, unde ar fi putut forma o rezistență împreună cu roxolanii. Din păcate, nu a reușit să ajungă acolo. Un detașament de cavalerie romană, condus de Tiberius Claudius Maximus, un decurion sau comandant de cavalerie în armata romană, a fost trimis pe urmele sale. Deși traseul exact urmat de Decebal nu este cunoscut, se știe cu siguranță că a fost ajuns din urmă de către cavaleriștii romani. Însoțitorii săi, în cazul în care îi avea, cel mai probabil au fost uciși, iar dacă era singur, a fost vânat prin munți.

Dio Cassius, un istoric roman, menționează că "Când a văzut Decebal că scaunul său de domnie și întreaga țară se află în mâinile dușmanului și că el însuși este în primejdie să fie luat prizonier, și-a încheiat zilele." Pe Columna lui Traian, un celebru monument care prezintă scene din războaiele lui Traian cu dacii, există o metopă care ilustrează un moment dramatic: regele Decebal în genunchi, fiind urmărit de cavaleriștii romani, apoi își curmă zilele. Conform reprezentării din arta monumentală romană, Decebal a folosit un pumnal curb, specific dacilor, numit sica, pentru a-și secționa gâtul.

Tiberius Claudius Maximus, comandantul detașamentului roman, l-a găsit pe Decebal mort sau în agonie. I-a tăiat capul și mâna dreaptă, apoi le-a dus la Ranistorum, unde se afla împăratul Traian. Cele două simboluri ale morții unuia dintre cei mai mari dușmani ai Imperiului au fost aduse în Roma și prezentate mulțimii.

Nu era neobișnuit ca o căpetenie barbară să-și pună capăt zilelor în situații în care exista riscul să fie capturat de romani. Aceasta se datora faptului că, de obicei, prizonierii barbari aveau parte de o soartă dezonoarantă și chinuitoare. Aceștia erau prezentați în lanțuri în timpul triumfului organizat cu ocazia sosirii trupelor victorioase în Roma. După umilința suferită pe străzile Romei, cel mai probabil erau executați în mod public, într-un ceremonial solemn.

Ucis de cavaleria romană

După lăsarea la vatră, Tiberius Claudius Maximus s-a retras în Macedonia la Phillipi. Aici avea să și moartă. În onoarea sa a fost ridicată o stelă funerară pe care se află imaginea cavaleristului roman care decapitează un rege barbar cu mâinile împreunate în semn de îndurare. În plus, pe stela funerară apare și inscripția, care descrie succint cariera militară a lui Tiberius Claudius Maximus.

„A primit daruri de la împăratul Domiţian pentru curaj în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ala II Pannoniorum de către împăratul Traian şi a fost făcut explorator şi decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic şi partic şi a fost făcut decurion al aceleiaşi ale de către el deoarece l-a capturat pe Decebalus şi i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră de către D. Terentius Scaurianus, consular, comandantul noii provincii”.

A fost avansată ipoteza că Tiberius Claudius Maximus l-a ajuns din urmă pe Decebal și l-a decapitat. Există însă păreri care arată că este greu de luat în seamă imaginea decapitării lui Decebal de pe stela funerară. Mai ales că era obiceiul de a exagera faptele defunctului și de-al idealiza în cariera sa militară.

Regele Decebal - conducătorul barbarilor

Era cunoscut pentru abilitățile sale de comandant și era considerat un adversar redutabil. Decebal a demonstrat pricepere în arta războiului și era capabil să aleagă momentul potrivit pentru a ataca inamicul și pentru a se retrage în momentele oportune. Era abil în organizarea capcanelor și manevrelor militare și era cunoscut pentru vitejia sa în luptă. De asemenea, era capabil să capitalizeze pe o victorie și să se salveze în cazul unei înfrângeri. Aceste calități l-au făcut să fie considerat un adversar temut de către romani și a contribuit la reputația sa de lider respectat și admirat în timpul războaielor. Descrierea făcută de Dio Cassius despre Decebal evidențiază abilitățile sale militare și impactul pe care le-a avut asupra romanilor.