Fie că sunt pisici din rasele Siameză, Persană, Maine Coon sau că sunt pisici domestice cu părul scurt, sute de milioane de astfel de feline trăiesc alături de oameni în întreaga lume. Însă, în pofida popularităţii lor ca animale de companie, oamenii de ştiinţă s-au confruntat cu dificultăţi în încercarea de a descifra istoria domesticirii pisicilor, transmite Reuters.
Un studiu asupra genomului, publicat joi, aduce informaţii noi referitoare la momentul în care a avut loc o etapă esenţială în domesticirea felinelor - introducerea pisicilor domestice în Europa din Africa de Nord.
Pisicile domestice au pătruns în Europa în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, la începutul perioadei imperiale romane, după cum au descoperit cercetătorii, probabil datorită comerţului maritim.
Unele dintre aceste prime pisici ar fi putut fi aduse de marinari pentru a vâna şoareci pe vasele care navigau pe Marea Mediterană încărcate cu cereale transportate de pe câmpiile fertile ale Egiptului către porturile ce deserveau Roma şi alte oraşe care făceau parte din vastul Imperiu Roman.
Descoperirile contrazic o idee care a persistat vreme îndelungată, conform căreia domesticirea s-a produs în vremuri preistorice, poate în urmă cu 6.000-7.000 de ani, când fermierii din Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu antic s-au mutat pentru prima dată în Europa, aducând cu ei pisici.
"Am demonstrat că cele mai vechi genomuri de pisici domestice din Europa datează din perioada imperială romană", începând din secolul I, a declarat paleogeneticianul Claudio Ottoni de la Universitatea din Roma Tor Vergata, autor principal al studiului publicat joi în revista Science.
Studiul s-a bazat pe date genetice de la rămăşiţe de feline din 97 de situri arheologice din Europa şi Orientul Apropiat, precum şi de la pisici din prezent. Cercetătorii au analizat 225 de oase de pisici - domestice şi sălbatice -, cu o vechime cuprinsă între acum aproximativ 10.000 de ani şi secolul al XIX-lea, fiind generate 70 de genomuri feline antice.
Cercetătorii au descoperit că rămăşiţele din siturile preistorice din Europa aparţineau pisicilor sălbatice, nu pisicilor domestice timpurii.
Câinele a fost primul animal domesticit de om, descendent dintr-o populaţie străveche de lupi, separată de lupii moderni. Pisica domestică a apărut mai târziu, descendentă din pisica sălbatică africană.
"Introducerea pisicii domestice în Europa este importantă deoarece marchează un moment semnificativ în relaţia lor cu oamenii pe termen lung. Pisicile nu sunt doar o altă specie care soseşte pe un nou continent. Sunt animale care s-au integrat profund în societăţile umane, în economii şi chiar în sistemele de credinţă", a declarat Marco De Martino, paleogenetician la Universitatea din Roma Tor Vergata şi coautor al studiului.
Datele obţinute pe baza studierii genomului indică două momente ale introducerii pisicilor în Europa din Africa de Nord. În urmă cu aproximativ 2.200 de ani, oamenii au adus pisici sălbatice din nord-vestul Africii pe insula Sardinia, a cărei populaţie actuală de pisici sălbatice descinde din aceste pisici care au migrat.
Însă, acestea nu erau pisici domestice. O dispersare separată din Africa de Nord, aproximativ două secole mai târziu, a format baza genetică a pisicii domestice moderne din Europa.
Constatările studiului sugerează că nu a existat o regiune nucleu pentru domesticirea pisicilor, ci mai multe regiuni şi culturi din Africa de Nord au jucat un rol în acest sens, potrivit specialistei în zooarheologie Bea De Cupere de la Institutul Regal Belgian de Ştiinţe Naturale, de asemenea coautoare a studiului.
"Momentul valurilor genetice de introducere din Africa de Nord coincide cu perioadele în care comerţul din zona Mediteranei s-a intensificat puternic. Pisicile călătoreau probabil pe post de vânători eficienţi de şoareci pe vase transportatoare de cereale, dar posibil şi ca animale valoroase cu semnificaţie religioasă şi simbolică", a declarat De Cupere.
Spre exemplu, pisicile erau importante în Egiptul antic, al cărui panteon includea zeităţi feline şi a cărui familie regală deţinea pisici de companie, uneori mumificându-le pentru a fi înmormântate în sicrie elaborate.
Armata romană antică, cu avanposturi dispuse în toată Europa, şi anturajul acesteia au jucat un rol esenţial în răspândirea pisicilor domestice pe întregul continent, aşa cum o atestă rămăşiţele de feline descoperite în siturile taberelor militare romane.
Prima pisică domestică din Europa identificată în urma studiului - similară genetic cu pisicile domestice actuale - a trăit cândva între anii 50 î.Hr. şi 80 d.Hr., în zona oraşului austriac Mautern an der Donau, locul unui fort roman de pe malul Dunării.
Însă, studiul nu dezvăluie momentul şi locaţia domesticirii iniţiale a felinelor. "Domesticirea pisicilor este complexă", a spus Ottoni, "iar ceea ce putem preciza acum este momentul introducerii pisicilor domestice în Europa din Africa de Nord; nu putem spune prea multe despre ce s-a întâmplat înainte şi în ce loc".
Comentează