Premium
România Liberă:
Fostul vicepremier al Guvernului Ponta a realizat prima afacere consistentă în 1992, când a cumpărat de la stat scheletul unui bloc din centrul Bucureștiului, pe care l-a finalizat cu munca militarilor care lucraseră și la Casa Presei, arată o investigație a Rise Project. „Revoluția l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în Ministerul Apărării ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993, când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri. În primii ani ai tranziției, Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni străini, în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor, Miron Cozma. A fost doar începutul”, au scris Rise Project și Centrul de Investigații Media. Documentele descoperite și analizate de jurnaliști arată că, în ianuarie 1992, ofițerul Gabriel Oprea a pus la cale o adevărată lovitură imobiliară. Împreună cu un grec de origine română, actualul președinte al UNPR a înființat o asociație de locatari care a preluat de la stat un bloc început pe vremea lui Ceaușescu. Pentru a finanța lucrările, Oprea a atras în asociație mai multe persoane și firme cu trecut suspect, care primesc, în schimbul banilor băgați în afacere, apartamente în bloc. “Așa ajunge Oprea partener de afaceri cu un libanez controversat din cauza legăturilor sale cu traficul de droguri și cu spionajul rusesc, informații confirmate și de sursele noastre. Lângă Oprea și libanezul Hussein Hassan a venit și o firmă controlată, teoretic, de cetățeni străini condamnați ulterior pentru evaziune fiscală și spălare de bani – în numele căreia semnează, însă, chiar Gabriel Oprea. O firmă de stat care a făcut afaceri cu oligarhi ruși sau firma unui italian judecat la el acasă pentru trafic de persoane apar și ele în afacerea blocului lui Oprea”, notează Rise Project. În blocul T1B, aflat pe Calea 13 Septembrie, la câteva sute de metri de Ministerul Apărării Naționale și Casa Poporului, Gabriel Oprea mai are și astăzi două apartamente și un spațiu comercial.
Digi24:
Pe agenda comisiilor din Camera Deputaților se află, pentru examinare în fond, 560 de proiecte de lege. Dintre acestea, 507 au depășite termenele de redactare a rapoartelor. Adică, peste 90% dintre proiecte. Din 23 decembrie și pînă la începutul lunii februarie aleșii se află însă în vacanță. Recordul de proiecte de lege aflate în mapă și, implicit, de întârziere aparține Comisiei juridice: 226 de inițiative, din care 208 au termenele de dezbatere depășite. Urmează Comisia pentru muncă (80 de proiecte, 74 cu termene depășite), Comisia pentru industrii (71 de proiecte, 65 cu termene depășite) și Comisia pentru buget (66 proiecte, 59 cu termene întârziate). Pentru a contrazice ideea că numărul mare de proiecte primite spre examinare ar atrage după sine și un număr mare de întârzieri, Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor are un singur proiect pe agendă și acela întârziat (este vorba de o propunere de instituire a Centrelor Comunitare Românești în străinătate, pentru care trebuia redactat raportul până pe 9 aprilie 2015). Faptul că situația nu este deloc întâmplătoare rezultă din vechimea unora dintre proiecte: cinci-șase ani, ba chiar și peste opt ani. Recordul de vechime aparține unei propuneri legislative aflate la Comisia pentru industrii: proiectul Legii meșteșugurilor, cu dată de depunere a raportului 10 iunie 2007.
Ziarul Financiar:
