Președinta Curții Constituționale a României, Elena-Simina Tănăsescu, a deschis marți anul universitar 2025-2026 la Facultatea de Drept a Universității din București cu un discurs centrat pe tema „Dreptul puterii și puterea dreptului”, în fața conducerii academice, a invitaților — între care Ambasadorul Franței — și a studenților.
„Ce înseamnă să fii jurist în România anului 2025? Ce responsabilitate purtăm pe umeri, noi cei ce am decis să servim dreptul și prin drept să servim societatea?”, a întrebat aceasta, fixând tonul unei intervenții despre tensiunea „dintre autoritate și lege, dintre ceea ce se poate face și ceea ce se cuvine să se facă”.
Tănăsescu a pus în oglindă „dreptul puterii” și „puterea dreptului”, „două fațete ale aceleiași monede, două modalități radical opuse de organizare și conducere a societății”. În viziunea sa, prima semnifică regula cinică a lui „might makes right”: „Este principiul conform căruia voința celui puternic face legea… adevărul și justiția aparțin celui care deține forța, armata, banii sau influența.” A avertizat că, într-o asemenea lume, legea devine „o unealtă, răsucită, îndoită și interpretată fie pentru a justifica abuzul… fie pentru a înăbuși vocea celor slabi”.
Invocându-l pe Montesquieu — „l'expérience constante fait voir que tout homme qui a du pouvoir est porté à en abuser” — președinta CCR a susținut că istoria arată „același rezultat: corupția, frica și, în final, colapsul instituțiilor democratice” acolo unde triumfă dreptul puterii. Alternativa, a spus ea, este „puterea dreptului”, care „nu este o unealtă, ci un fundament… principiul conform căruia toți, de la cel mai simplu cetățean până la cel mai înalt demnitar, suntem egali în fața legii”.
„Puterea dreptului” ca fundament al statului de drept
„Legea conferă legitimitate puterii și nu invers”, a subliniat Tănăsescu, apreciind că puterea dreptului „creează încredere, stabilitate și siguranță” și face posibilă dezvoltarea „în cadre juridice cunoscute și democratic acceptate”. În acest cadru, Constituția României, a amintit ea, stipulează în articolul 1 că „România este stat de drept, democratic și social”, o formulare care „nu este doar o declarație de principiu, ea reprezintă o alegere fundamentală”.
Referindu-se la rolul Curții Constituționale, Tănăsescu a indicat jurisprudența constantă privind separația puterilor: „Principiul… consacrat după 2003 și în articolul 1 alineatul (4) din Constituție — reprezintă garanția democratică esențială împotriva abuzului de putere.” A citat Decizia nr. 683/2012, în care Curtea a subliniat că separația nu înseamnă izolare, ci „echilibrul lor dinamic în serviciul statului de drept”.
„Fiecare dintre noi, ca actuali ori viitori magistrați, avocați, consilieri juridici sau funcționari publici, avem datoria de a proteja acest echilibru”, a afirmat președinta CCR. „Avem responsabilitatea de a ne asigura că nicio putere nu își va depăși limitele constituționale și legale.” În același timp, a punctat caracterul „constructiv, transformator” al dreptului, dincolo de funcția sa de limitare a puterii.
Egalitatea în drepturi, între principiu și jurisprudență
Tănăsescu a invocat articolul 16 din Constituție — garant al egalității în drepturi — și evoluția jurisprudenței CCR care „a dat substanță acestui principiu”. A oferit ca exemplu Decizia nr. 112/2021: „Încetarea de drept a raportului de serviciu… pe unicul motiv al împlinirii vârstei de pensionare este constituțională doar în măsura în care funcționarul public de sex feminin are dreptul să solicite continuarea activității sale, în condiții identice cu cele ale funcționarului public de sex masculin, adică până la vârsta de 65 de ani.”
„Astfel, cele două categorii de angajați se pot pensiona la vârste diferite, dar dacă doresc să rămână în activitate își pot exprima această opțiune în condiții de deplină egalitate”, a precizat ea, rezumând rațiunea deciziei ca pe o aplicare concretă a principiului egalității.
În fața studenților, mesajul s-a transformat într-un apel la etică profesională și civică: „România de astăzi are nevoie de juriști care să înțeleagă că dreptul nu este o armă pentru a servi interese particulare, ci un instrument pentru a construi o societate mai bună pentru toți.” A descris apoi, pe înțelesul debutanților în drept, cum gesturi cotidiene pot înclina balanța între cele două paradigme.
„Ce hrănim?” — Abuzul sau responsabilitatea
„Atunci când acceptăm pasiv un abuz, oricât de mic, pentru că ‘așa se face’ sau ‘nu am ce face’, hrănim dreptul puterii”, a avertizat Tănăsescu. „Atunci când tăcem deși vedem nedreptatea… hrănim dreptul puterii. Atunci când cerem tratamente speciale și privilegii, încălcând litera și spiritul legii, hrănim dreptul puterii.”
În contrapondere, a pledat pentru internalizarea regulii de drept: „Atunci când respectăm legea nu din teamă, ci din convingere, afirmăm puterea dreptului. Atunci când solicităm responsabilizarea celor care guvernează tocmai pentru că dețin puterea în stat, exprimăm puterea dreptului. Atunci când ne informăm, votăm și participăm la viața comunității, construim puterea dreptului.”
Dilema, a spus ea, „nu este una teoretică, ci una profund practică și zilnică”. „Dreptul Puterii oferă iluzia comodității pe termen scurt, dar duce la haos și dezonoare pe termen lung. Puterea Dreptului cere efort, curaj și integritate, dar este singura cale către o societate cu adevărat liberă, prosperă și demnă. Să alegem cu înțelepciune!”
Apel către viitoarea generație de juriști
În final, președinta CCR le-a cerut studenților „să se formeze nu doar ca tehnicieni ai dreptului, ci mai ales ca protectori ai valorilor democratice”, amintindu-le că „fiecare decizie… va contribui la definirea relației dintre Putere și Drept în societatea românească”. „În mâinile voastre stă viitorul statului de drept în România. Folosiți această putere cu înțelepciune, cu curaj și cu nestrămutat devotament față de binele comun!”
„Să aveți un an universitar plin de provocări intelectuale și de satisfacția de a contribui la înțelegerea și apărarea dreptului. Mulțumesc pentru atenție!”, a încheiat Elena-Simina Tănăsescu.
Comentează