Aplicația care îți sugerează care site-uri sunt de încredere și care nu a creat ceva vâlvă în spațiul public. Unii spun că e utilă, alții că pare ruptă dintr-un roman de-al lui George Orwell. Unii susțin că tânărul care a dezvoltat aplicația nu a înaintat niște criterii bine definite după care a împărțit site-urile de știri în două, alții au început să-i caute conexiuni cu Soros.
Aplicația de care vorbim e gândită în funcție de niște criterii personale ale dezvoltatorului. Fiind personale, șansele ca ele să nu fie în acord cu ideile altor cititori sunt extrem de mari. Aici vine și partea amuzantă. Chiar dacă a fost gândită cu cele mai bune intenții, pentru că nu fac parte dintre cei care îl suspectează pe tânărul dezvoltator de legături sau scopuri ascunse, această aplicație creată pentru a te feri de manipulări, este ea însăși o manipulare, doar o extensie a părerilor personale ale dezvoltatorului. Dar dincolo de toate acestea, întrebarea principală pe care și-a pus-o și tânărul respectiv rămâne. Cum ne protejăm de știrile false?
Manipularea în presă e de aceeași vârstă cu presa însăși. Iar dacă tânărul amintit nu a avut niște criterii clare pe care să-și bazeze aplicația, există o instituție care le are și ar trebui să le utilizeze. Vorbind despre radio și televiziune, CNA ar trebui să fie arbitrul care să vegheze la buna desfășurare a jocului.
De ce avem impresia că nu funcționează cu motoarele turate la maxim? Ai zice că dacă am avea un CNA puternic, o știre despre câinii care au primit 30 de lei la proteste ar fi de neimaginat. Slăbiciunea CNA-ului este că nu mai sperie pe nimeni. Dubla măsură cu care pare uneori să judece și amestecul politicului au făcut ca publicul larg să-și piardă încrederea în echidistanța instituției.
Pe de cealaltă parte, televiziunile par că și-au pierdut reflexul de a zbura sub radarul CNA. Interesul de a prezenta o informație într-o lumină sau alta este adesea mai mare decât riscul unei posibile amenzi. Iar lacunele din legislația în domeniu transformă acțiunile CNA într-un joc de-a șoarecele și pisica. Uneori șoarecele este prins, alte ori reușește să scape. În cazurile în care amenzile sunt totuși date, apare următoarea întrebare. Cât de mult afectează ele? Las la o parte discuția dacă sunt prea mici sau nu, pentru că până acolo, problema e alta. Sunt ele plătite cu adevărat?
Pe de altă parte, discutând despre mediul virtual, e clar că el este un no man's land din punct de vedere al reglementărilor. Cel puțin pentru site-urile de știri, poate că n-ar fi rea o dezbatere pe acest subiect.
În concluzie, ca să ne apărăm cu adevărat de știrile false, soluția nu este să luăm noi rolul arbitrului. Nu poți deveni polițist peste noapte dacă ai impresia că un răufăcător a scăpat de rigorile legii. Ce poți să faci însă este să militezi ca legile să devină mai stricte sau să aibă aplicabilitate reală. Sigur, e un drum mai lung și mai anevoios decât cel în care alegi „să-ți faci dreptate” singur. Dar este drumul corect.
Comentează