Fără a semna niciun contract de furnizare, Rusia și China au reușit să remodeleze jocul global al gazelor. Conducta propusă, Power of Siberia 2 (PoS2), ar transporta până la 50 de miliarde de metri cubi de gaze pe an din Arctica rusă până în nordul Chinei, via Mongolia. Acordul marchează o schimbare geopolitică, iar mesajul pe care îl transmite, atât către Washington, cât și către piețele GNL, are deja un efect puternic dincolo de masa negocierilor, scrie energypress.gr.
După cum scrie în Financial Times Tatyana Mitrov, cercetătoare la Centrul pentru Politică Energetică Globală de la Universitatea Columbia, Vladimir Putin pare să fi cântărit promisiunile lui Trump din Alaska și să fi ales o aliniere strategică pe termen lung cu China în detrimentul beneficiilor tactice din partea Occidentului. China, la rândul ei, și-a abandonat ambiguitatea studiată.
Prin alegerea PoS2, aceasta semnalează, în esență, disponibilitatea sa de a escalada confruntarea cu SUA pe fondul unui război comercial care se intensifică.
Clientul Rusiei
De la invazia Ucrainei, Rusia a curtat China ca un client major de gaze. Beijingul a reacționat cu prudență, menținând achizițiile de mărfuri, dar înghețând investițiile directe și proiectele comune începând cu 2022. Acest lucru s-a schimbat acum.
Acordul PoS2 ar putea remodela previziunile privind cererea, deciziile de investiții și strategiile de contractare pe piețele globale de gaze.
Modificarea datelor
Așteptările privind creșterea cererii chineze stau la baza ciclului actual de investiții în GNL. O trecere la gazul rusesc prin conducte – chiar și una graduală și condiționată – subminează presupunerile privind piețele tensionate în anii 2030. Mesajul către exportatorii de GNL – în special cei din SUA care văd China ca pe o piață în creștere în anii 2030 – este clar: China va avea nevoie de mai puțin gaz și în condiții mai bune.
Memorandumul ruso-chinez oficializează intenția, dar amână substanța.
Potrivit dnei Mitrova, negocierea propriu-zisă a acordului de furnizare a gazelor se va baza pe patru parametri cheie: prețul, obligațiile de tip „take-or-pay”, finanțarea și calendarul.
Cei 4 parametri
În ceea ce privește toți cei patru parametri, Beijingul pare să aibă o poziție mai bună. În ceea ce privește prețul, este puțin probabil ca China să accepte ceva care să se apropie de valorile de referință ale pieței europene sau asiatice. În schimb, va insista asupra unui preț undeva între prețurile interne rusești și tipul asociat cu petrolul utilizat în Power of Siberia 1, care este deja conducta de gaze naturale cu cel mai mic preț din portofoliul Chinei.
Acest lucru ar asigura o aprovizionare ieftină pe termen lung pentru China și ar oferi marje de profit minime pentru Gazprom. De asemenea, îi conferă Chinei putere de negociere, sporindu-i în același timp securitatea industrială și energetică.
Termeni relaxați
Contractele pe termen lung pentru gaze naturale impun, de obicei, cumpărătorilor să plătească pentru o cantitate minimă, indiferent dacă o primesc sau nu. Termeni mai flexibili ar oferi Beijingului o flexibilitate maximă și o influență tot mai mare asupra prețurilor spot globale și a structurii contractelor.
Combinată cu extinderea caselor de tranzacționare chineze și flexibilitatea din partea cererii, acest lucru poziționează China ca un jucător important pe piața globală a gazelor naturale — capabil să modeleze prețurile, fluxurile de arbitraj și ciclurile de investiții.
Modificări în finanțare
Conductele rusești sunt de obicei finanțate exclusiv de Gazprom. Însă PoS2, în valoare de 14 miliarde de dolari, ar putea schimba acest lucru. Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a făcut recent referire la „discutarea mecanismelor de finanțare”. Furnizarea de împrumuturi sau capital propriu din China ar putea schimba situația financiară a proiectului, reducând presiunea financiară asupra Gazprom și făcând conducta mai viabilă. De asemenea, ar marca un punct de cotitură în relațiile economice bilaterale. Din 2022, companiile chineze au suspendat în mare parte investițiile în sectorul energetic al Rusiei. O participație financiară chineză la PoS2 ar redeschide această ușă.
Pârghia Chinei
Pârghia Chinei este cel mai vizibilă în ceea ce privește calendarul proiectului. Acordul de furnizare poate fi amânat pe termen nelimitat. PoS2 oferă Chinei dreptul – dar nu și obligația – de a atrage gaz rusesc la un preț redus în viitor. În schimb, Rusia și-a făcut deja publică alinierea, fără nicio garanție a unor beneficii comerciale. Această asimetrie reflectă o dinamică mai amplă a puterii. Rusia încearcă să proiecteze reziliență și să își reorienteze exporturile de gaze spre est. Pentru China, conducta este o acoperire, o opțiune care poate fi exercitată după bunul plac.
Implicații strategice
Potrivit Tatyanei Mitrova, implicațiile strategice se extind mult dincolo de China și Rusia. Pentru SUA și industria GNL, impactul va fi imediat. Deși fluxurile de gaze prin PoS2 nu sunt așteptate până în anii 2030, acest lucru schimbă deja așteptările. Cumpărătorii, dezvoltatorii de proiecte și băncile urmăresc cu atenție.
Dacă China va depinde mai mult de gazul rusesc prin conducte în următorul deceniu, va remodela matematica portofoliului de GNL de astăzi. O schimbare către Rusia - cu volumele sale flexibile și prețurile mai mici - ar putea deraia unele proiecte înainte de luarea deciziilor finale de investiții.
O supraofertă prelungită de GNL ar putea reduce prețurile în următorul deceniu și ar putea întârzia crearea de noi capacități. Între timp, noul rol al Chinei ca actor decisiv îi conferă o influență fără precedent pe piață și marchează o nouă fază în triunghiul energetic China-Rusia-SUA.
Prețurile în Europa
Trebuie adăugat că niciuna dintre părți nu a menționat contracte de furnizare existente pentru conducta în cauză și nici nimic despre structura de finanțare planificată. Construcția acestei noi conducte va fi „cel mai mare și mai solicitant de capital proiect de gaze naturale din lume”, potrivit directorului general al Gazprom.
Miller a anunțat, de asemenea, că Rusia va crește livrările către China prin conducta existentă Power of Siberia de la 38 de miliarde de metri cubi/an la 44 de miliarde de metri cubi/an. El a mai spus că China va cumpăra mai mult, 12 miliarde de metri cubi/an în loc de 10 miliarde de metri cubi/an, de gaze naturale prin conducta din Orientul Îndepărtat, atunci când aceasta va intra în funcțiune (programată să înceapă în 2027).
Încă o mare incertitudine
China rămâne la cârma soartei PoS2, deoarece este cea mai viabilă opțiune a Rusiei de a redirecționa o parte din gazul pe care îl trimitea anterior către Europa, potrivit Centrului pentru Politică Energetică Globală (CGEP). Uniunea Europeană intenționează să oprească importul de gaze și petrol rusesc până la sfârșitul anului 2027 pentru a stimula independența și competitivitatea energetică a Uniunii.
CGEP a menționat, de asemenea, că, în ceea ce privește piețele GNL, chiar și cu o utilizare de 50%, PoS2, care începe la începutul anilor 2030, ar putea prelungi supraoferta preconizată de la sfârșitul anilor 2020, punând presiune descendentă asupra prețurilor. Reducerea decalajului dintre cererea și oferta de GNL în anii 2030 ar putea, de asemenea, împiedica unele proiecte GNL să ia o decizie finală de investiție și ar putea limita capacitatea GNL necontractată a Qatarului de a obține acorduri suplimentare cu China.
Rezervări
Giovanni Bettinelli, analist pe piața gazelor naturale, a recomandat prudență în privința acestui anunț, deoarece mai sunt multe de făcut pentru ca proiectul să devină realitate. Având în vedere toate acestea, el a spus că aceste schimbări ar putea duce la o cerere mai mare de gaze din partea Chinei, dar impactul schimbării în aprovizionarea cu gaze a Chinei se va resimți probabil abia de la începutul anilor 2030.
Comentează