Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” reacționează dur la poziția transmisă de Ministerul Apărării Naționale, la finalul anului trecut, în legătură cu Regimentul 89 Infanterie și veteranul Vasile Banu, acuzând o gestionare problematică a memoriei istorice.
Instituția își exprimă „consternarea” față de modul în care conducerea MApN a abordat acest subiect sensibil, mai ales în contextul unor concluzii bazate pe documente de arhivă. Reprezentanții institutului subliniază că, deși nu există dovezi privind implicarea directă a lui Vasile Banu în acțiuni împotriva civililor, există „cu claritate” dovezi că unități din Regimentul 89 Infanterie au fost implicate în evenimente tragice precum Pogromul de la Iași și persecuțiile împotriva evreilor din Basarabia și Transnistria.
La doar câteva săptămâni după aceste precizări, MApN a transmis o poziție oficială pe care Institutul „Elie Wiesel” o consideră problematică, sugerând că aceasta amintește de discursuri din anii ’90, când rolul armatei în Holocaustul din România era minimalizat sau negat.
Mai mult, Institutul contestă direct afirmația ministerului potrivit căreia Regimentul 89 nu ar fi participat la Pogromul de la Iași, arătând că „chiar documentele citate de MApN consemnează că militari din Batalionul I al regimentului au tras în evrei în timpul traversării orașului Iași”.
Un punct sensibil îl reprezintă și formularea preluată de minister dintr-un comunicat al unui ONG, potrivit căreia statul român ar putea să-și onoreze veteranii „fără nicio restricție morală”. În acest context, Institutul ridică o întrebare tranșantă: „Oare cum se traduce în limba română «decorare fără restricții morale»?”
Reprezentanții instituției atrag atenția că, dincolo de onorarea veteranilor, statul are obligația de a-și asuma trecutul, inclusiv greșelile și politicile discriminatorii.
Mesajul vine într-un an cu o încărcătură simbolică puternică, în care se marchează 85 de ani de la Pogromul de la Iași, dar și de la masacrele din Basarabia și Bucovina și deportările în Transnistria. Institutul face apel ca evenimentele dedicate celui de-Al Doilea Război Mondial să fie organizate „cu responsabilitate și empatie” față de victimele civile – femei, copii și bătrâni uciși pentru simplul fapt că erau evrei.
Un prim test în acest sens ar putea fi evenimentul „Armata Română în al Doilea Război Mondial”, programat la Cercul Militar Național din București, unde este anunțată și proiecția filmului „Lacrima neamului meu. Eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord” (1994).
Comentează