Visele, o enigmă a nopților noastre, formează o lume secundară pe care adesea o uităm rapid la trezire. Unii ne amintim scene vii, alții doar impresii vagi. O curiozitate majoră persistă: cum este percepută vizual această lume nocturnă? Este ea o explozie de culori sau o serie de nuanțe monotone?
Interesant este că răspunsul la această dilemă a fost subiectul unor discuții aprinse și a suferit transformări odată cu evoluția tehnologiei vizuale. Studiile recente sugerează o corelație semnificativă între tipul de media pe care îl consumăm și modul în care ne formăm percepția și, mai ales, memoria viselor.
„Suntem obișnuiți cu abundența de conținut media în culori, ceea ce ne face să presupunem automat că și visele noastre ar trebui să fie la fel de vii ca un film sau un videoclip. Visele sunt colorate, așa că suntem tentați să credem că și experiența noastră onirică este la fel”, afirmă Eric Schwitzgebel, profesor de filozofie la Universitatea din California, Riverside.
Cu toate acestea, percepția viselor nu a fost dintotdeauna aceeași.
Până în anii 1960, teoria dominantă în rândul cercetătorilor era că majoritatea oamenilor visează preponderent în alb-negru. Această ipoteză era susținută de sondaje relevante ale vremii.
De exemplu, un studiu din 1942, efectuat pe 277 de studenți, a relevat că 70,7% dintre participanți raportau că visau rar sau niciodată în culori. Aproape șase decenii mai târziu, profesorul Schwitzgebel a reluat experimentul cu un grup de 124 de studenți.
De această dată, rezultatele au fost radical diferite: mai puțin de 20% au declarat că visau rar sau deloc color.
Ce spun studiile despre persoanele născute înainte de apariția televiziunii și a filmelor color
Acest tipar remarcabil a fost confirmat de studii recente, care arată că persoanele născute înainte de apariția televiziunii și a filmelor color relatează mult mai des experiențe onirice în alb-negru, comparativ cu generațiile crescute după revoluția culorilor pe ecran.
Acest fapt sugerează că interpretarea și amintirea viselor sunt profund influențate de tipurile de conținut vizual la care suntem expuși de-a lungul vieții. Totuși, mediul extern nu este singurul factor determinant.
Un rol la fel de important îl joacă și modul în care ne amintim visul, precum și detaliile care persistă în memoria noastră după trezire. „Visele reprezintă experiențe profund subiective care se desfășoară în timpul somnului.
Singura noastră cale de a le explora este prin prisma amintirilor persoanei după trezire.
Însă, aici intervine marea întrebare: cât de fidelă și detaliată este capacitatea noastră de a ne aminti?”, subliniază Michael Schredl, directorul laboratorului de somn din cadrul Institutului Central de Sănătate Mintală din Germania.
Asemenea experiențelor cotidiene, culorile din vise pot trece neobservate atunci când se aliniază perfect așteptărilor noastre. O banană galbenă într-un vis, de pildă, nu ar lăsa probabil o impresie memorabilă. „Nu te gândești la ea și devine greu de reținut”, explică Schredl.
În contrast, o banană de un roz neon intens ar rămâne cu siguranță mult mai vie în memoria visătorului. Mai mult, dacă o anumită culoare poartă o semnificație personală, este mult mai probabil ca visătorul să și-o amintească.
„Dacă o culoare are o valoare simbolică în viața reală a cuiva, este posibil ca ea să indice ceva în vis. Nu este vorba despre culoare în sine, ci despre efectul pe care îl are asupra persoanei”, adaugă Schredl. Într
-o turnură surprinzătoare, profesorul Schwitzgebel merge chiar mai departe, sugerând că întrebarea fundamentală – „oamenii visează color sau alb-negru?” – ar putea fi, în esență, greșit formulată.
Când ne imaginăm o scenă în care culorile nu joacă un rol central, imaginea mentală nu este neapărat nici colorată, nici alb-negru, ci mai degrabă o experiență vagă, „nedeterminată”.
Este posibil ca ceea ce ne amintim dimineața să difere de percepția reală din timpul visului, fiind influențați mai mult de presupuneri și așteptări decât de o amintire concretă.
„Pentru mulți oameni, este greu de conceput ce ar însemna ca un vis să nu fie nici color, nici alb-negru”, concluzionează el, lăsând deschisă o nouă perspectivă asupra naturii complexe a lumii noastre onirice.
Comentează