Trezitul a 3 dimineața nu e altceva decât o fereastră naturală a somnului bifazic, spun cercetătorii.
Trezirea bruscă în jurul orei trei dimineața nu e neapărat efectul lumii moderne hiperconectate, ci o relicvă a somnului bifazic practicat timp de secole. În trecut, nopțile erau împărțite în două perioade de odihnă, separate de o oră sau două de veghe: oamenii citeau, se rugau sau își verificau soba, considerând această pauză ca pe o parte firească a rutinei zilnice.
Schimbarea a venit odată cu Revoluția Industrială și răspândirea luminii artificiale, de la lămpile cu ulei și gaz, la electricitate. Serile au devenit mai lungi, somnul s-a comprimat într-un singur bloc și „al doilea somn” a intrat în uitare. Experimente recente și observații în comunități fără acces la electricitate, precum în Madagascar, arată însă că ritmul bifazic reapare natural atunci când lumina artificială dispare, notează Self Magazine.
Cercetările indică și legătura dintre întuneric și percepția timpului: în camere slab iluminate, minutele par mai lungi, iar anxietatea accentuează senzația. În regiunile polare, lipsa luminii poate perturba somnul, deși anumite adaptări genetice reduc impactul asupra dispoziției.
Specialiștii în somn consideră că trezirile nocturne sunt normale și reflectă ciclurile naturale ale somnului, între somnul profund și REM. Recomandarea lor: dacă nu reușești să adormi din nou în circa 20 de minute, ridică-te, aprinde o lumină difuză și fă o activitate calmă, precum cititul. Evită privitul ceasului, care amplifică stresul și percepția timpului.
Trezirea la trei dimineața este, așadar, un ecou al unui ritm ancestral: o fereastră de veghe, introspecție și liniște, parte integrantă a modului natural în care corpul nostru se odihnește și se regenerează.
Comentează