"O greșeală gravă". Președintele american, Joe Biden, a ținut să avertizeze Israelul, duminică, 15 octombrie, împotriva perspectivei unei noi ocupări totale a Fâșiei Gaza la finalul operațiunii militare terestre israeliene care ar fi pregătită pentru eliminarea amenințării reprezentate de mișcarea islamistă radicală Hamas.
Este prima dată când Statele Unite încearcă să "pună o limită operațiunii planificate de Israel ca răzbunare pentru atacul lansat de Hamas [sâmbătă, 7 octombrie, n. red.]", precizează "Washington Post".
Revenirea imposibilă înainte de 2005
Un mod de a anticipa care poate părea prematur. Într-adevăr, discutarea în această etapă a unei posibile reocupări israeliene a Gazei necesită să luăm drept sigure o mulțime de "dacă". În primul rând, Israelul trebuie să decidă să-și lanseze operațiunea militară terestră în Gaza și, în al doilea rând, armata sa trebuie să reușească să elimine amenințarea Hamas.
Totuşi, "este o dezbatere importantă ce trebuie făcută acum", asigură Jacob Eriksson, specialist în conflictul israeliano-palestinian la Universitatea din York. "Ne concentrăm aproape exclusiv pe aspectele tactice ale acestei operațiuni în pregătire, fără să ne luăm timp să ne punem problema impactului pe termen lung al unei confruntări terestre în Gaza. Astfel, trebuie să ne întrebăm ce ar urma după o eventuală eliminare a stăpânirii Hamas asupra acestei enclave", adaugă acest expert.
Ideea că Israelul va recâștiga controlul asupra acestei zone "este poate pe agenda unora dintre cele mai extremiste elemente ale actualului guvern care își imaginează că Gaza face parte din Eretz Yisrael ["Marele Israel" în sens biblic, n.red.]. Dar cele mai rezonabile voci din Tel Aviv vor dori să iasă cât mai repede posibil", asigură Ahron Bregman, politolog și specialist în conflictul israeliano-palestinian la King's College din Londra.
Ipoteza unei ocupații de către armată după o posibilă victorie asupra Hamas înseamnă de fapt "o întoarcere la situația de dinaintea retragerii Israelului din Gaza în 2005", subliniază Amnon Aran, specialist în conflictele dintre Israel și lumea arabă la City, Universitatea din Londra.
"Dacă Israelul a plecat în 2005, a fost pentru că Ariel Sharon [prim-ministrul de atunci] a concluzionat că a devenit prea dificil să rămână în fața a [1,4 milioane] de palestinieni ostili din fâșia Gaza. "Este la fel și astăzi [cu o populație care depășește acum 2 milioane]", rezumă Ahron Bregman.
"Acest lucru ar necesita mobilizarea prea multor resurse pentru prea mult timp", explică Shahin Modarres, specialist pe Iran și relațiile israelo-palestiniene la International Team for the Study of Security (ITSS) Verona. Într-adevăr, o ocupație israeliană a Gazei "ar însemna că Israelul ar trebui să gestioneze totul, de la buna funcționare a școlilor și spitalelor până la sistemul de canalizare. Și din moment ce locuitorii din Gaza nu vor accepta niciodată o astfel de administrație, ar fi necesar să se trimită soldați pentru a proteja administrația la fața locului. Va costa o avere și ciocnirile cu populația locală ar deveni rapid inevitabile", notează Ahron Bregman.
Fatah, un partener acceptabil?
Ca să nu mai vorbim de repercusiunile diplomatice ale unei reocupări a Gazei. "Imaginea luptei Hezbollahului în sudul Libanului ar fi întărită, relațiile Israelului cu alte țări arabe ar putea avea de suferit – în special negocierile aflate în desfășurare cu Arabia Saudită – și o astfel de decizie ar merge "împotriva dorinței americane petru o soluție cu două state în conflictul din Orientul Mijlociu", crede Jacob Eriksson.
De aici avertismentul lui Joe Biden. Dar atunci cine ar prelua ştefata de la Hamas în fâșia Gaza dacă reocuparea nu poate fi pe agendă? "Dacă Israelul își atinge obiectivele – adică distrugerea capacităților militare ale Hamas – va exista neapărat o perioadă de tranziție în care armata israeliană va trebui să asigure securitatea la fața locului. Dar va trebui găsită o soluție mai durabilă rapid, altfel va deveni o ocupație de facto", estimează Amnon Aran.
Pentru el, opțiunea firească "ar fi un aranjament cu Autoritatea Palestiniană, aflată deja în fruntea Cisiordaniei". Președintele său, Mahmoud Abbas, "a început și el să se distanțeze de Hamas, asigurându-se că acțiunile mișcării islamiste 'nu reprezintă poporul palestinian'", subliniază Shahin Modarres.
Un semnal trimis guvernului israelian pentru a-l asigura că va fi un interlocutor mai acceptabil. Ceea ce nu înseamnă că Fatah-ul lui Mahmoud Abbas va fi primit cu brațele deschise de palestinienii din Gaza. "Popularitatea lor este deja scăzută, așa că dacă Autoritatea Palestiniană preia puterea în urma unei operațiuni militare israeliene, va avea dificultăți să se impună în Gaza", a spus Amnon Aran.
"Este cert că Fatah nu reprezintă soluția ideală, dar nu există alternativă și populația locală ar putea recurge la ea în lipsa de ceva mai bun", asigură Shahin Modarres.
O zonă demilitarizată?
Confruntat cu o putere atât de slabă, care s-ar lupta să stăpânească resentimentele celor din Gaza față de Israel, statul israelian ar putea fi tentat "să înființeze un fel de zonă-tampon de securitate, un pic ca în Liban [ înainte de retragerea israeliană din Sudul Libanului în 2000]", explică Amnon Aran.
Şi ONU ar putea interveni "pentru a înființa un fel de zonă demilitarizată sub controlul ONU, cu clauze care să permită armatei israeliene să intervină dacă identifică riscuri imediate pentru securitatea țării", adaugă Ahron Bregman.
Două opțiuni care ar avea ca rezultat să ia puțin mai mult din teritoriul deja foarte limitat pe care pot trăi locuitorii din Gaza.
Dar e posibil, de asemenea, ca palestinienii din Gaza să nu vrea absolut deloc să audă de Fatah care să-i conducă. În acest caz, mai există opțiunea haosului în Gaza. "Există posibilitatea ca o operațiune militară să creeze un vid în fruntea acestei enclave. Care este probabil cel mai periculos rezultat", estimează Jacob Eriksson.
În opinia lui, atacând militar un grup precum Hamas, este posibil să-i elimine fizic pe şefii organizației, dar violența folosită
"tinde să alimenteze resentimente și furie față de cei care o utilizează", explică el. Cu alte cuvinte, o posibilă operațiune militară terestră de succes ar putea crea sau întări un alt grup la fel de amenințător pentru Israel. "Israelienii trebuie să se gândească la ziua de după. Dar deocamdată, par să fie prea furioşi - de înțeles - pentru a gândi rațional", conchide Ahron Bregman.
SURSA: Revista Presei Rador Radio România
Comentează