Donald Trump obișnuiește să spună Ucrainei că nu are cărți de jucat în războiul său de uzură cu Rusia. Însă președintele american se confruntă acum cu întrebări tot mai mari despre forța propriului său pachet de opțiuni în conflictul cu Iranul, relatează CNN.
La prima vedere, Statele Unite, cu o populație de peste trei ori mai mare decât cea a Iranului și cu cea mai puternică armată și economie din lume, par să dețină un avantaj copleșitor. Adăugați aici armata testată a Israelului și vasta sa rețea de informații, iar lupta pare complet inegală.
Dar Iranul, transformând câteva avantaje limitate în puncte de presiune dureroase asupra SUA și obligându-și populația să suporte pedepse masive, a făcut mai mult decât să supraviețuiască. Unii analiști consideră că Teheranul a preluat inițiativa strategică. La o lună de la începutul conflictului, războiul s-a transformat într-un joc al influenței și presiunii: Trump poate avea mai multă putere, dar o victorie clară ar necesita un nivel de distrugere politică și economică pe care este reticent să-l accepte.
Iranul și cartea sa câștigătoare
Iranul nu poate înfrânge militar SUA și Israelul, dar a jucat cartea sa supremă prin închiderea Strâmtorii Hormuz, un punct cheie pentru exporturile de energie, luând economia globală ostatică și punând presiune politică pe SUA.
Vulnerabilitatea strategică care subminează superioritatea militară americană a fost evidențiată într-o conferință de presă de la Casa Albă.
Secretarul de presă Karoline Leavitt a citat disponibilitatea Iranului de a permite navigarea a încă 20 de petroliere prin Strâmtoare ca pe o victorie a „diplomației președintelui”. Însă această aparență este înșelătoare: SUA, ca putere dominantă, nu ar trebui să fie în poziția de a negocia concesii.
În plus, acest număr de 20 de petroliere este insignifiant comparativ cu media zilnică de peste 100 înainte de război, conform datelor UN Trade and Development. Astfel, presupusa „victorie diplomatică” a lui Trump nu este altceva decât restabilirea unei mici părți din propria sa influență negativă.
SUA ar avea capacitatea militară de a redeschide Strâmtoarea, dar trimiterea marinei americane acolo ar oferi Iranului o victorie propagandistică în cazul unui atac sau chiar al scufundării unui vas american. Operațiuni terestre ar crește riscul de victime americane și ar putea afecta grav poziția politică deja fragilă a președintelui.
Opțiuni limitate și riscante
Aceleași constrângeri se aplică și altor opțiuni, precum capturarea insulei Kharg, centrul exporturilor de petrol iraniene. Deși Trump a sugerat că ar dori să preia controlul asupra petrolului, un asemenea pas ar putea strivi economia iraniană, dar nu există garanția că regimul ar ceda, ci mai degrabă ar riposta și mai dur.
Trump susține că se desfășoară diplomație productivă în culise, deși Iranul neagă existența unor negocieri directe. În același timp, el amenință cu violență fără precedent pentru a-l aduce pe Teheran la masa negocierilor.
Apropierea a mii de infanteriști marini și peste 1.000 de trupe aeropurtate i-a făcut pe analiști să creadă că răbdarea lui Trump se poate epuiza, determinând o escaladare pentru cucerirea insulei Kharg sau a insulelor din Strâmtoarea Hormuz. Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, avertizează că „acest lucru pare aproape sigur să ducă la o perioadă de escaladare”.
Trump a avertizat anterior că, dacă Iranul nu va ajunge la un acord, va folosi avantajul militar american pentru a „distruge complet centralele electrice, puțurile de petrol și insula Kharg (și poate toate instalațiile de desalinizare!)”. SUA ar putea face acest lucru, dar atacuri de ripostă asupra aliaților din Golf ar fi inevitabile, piețele globale ar intra în criză, iar riscul unei recesiuni mondiale ar crește.
Avantajul economic al Washingtonului
Washingtonul are totuși o resursă importantă: ridicarea sancțiunilor asupra exporturilor de petrol și a altor sectoare ale economiei iraniene. Iranul a fost pus la pământ de incapacitatea de a-și vinde petrolul pe căi obișnuite, ceea ce a alimentat recentele revolte interne, reprimate violent.
Însă strangularea exporturilor iraniene ar putea afecta la fel de mult SUA pe cât ar afecta Iranul. Recent, administrația a ridicat sancțiuni pentru navele iraniene tocmai din cauza creșterii galopante a prețurilor la petrol.
Casa Albă nu oferă prea multe stimulente Iranului: lista sa de 15 puncte pentru un acord de pace include cerințe pe care Teheranul nu le va accepta, inclusiv restricții stricte asupra programului său de rachete și o redeschidere necondiționată a Strâmtorii Hormuz.
Avantajul strategic al Iranului
Iranul nu deține superioritate militară, dar închiderea Strâmtorii Hormuz îi conferă putere disproporționată. Mișcarea sa a declanșat deja crize economice și energetice până în Africa și Asia. Continuarea perturbării traficului maritim ar putea provoca un cataclism economic global, iar consecințele interne ar fi politice costisitoare pentru Trump.
Atât SUA, cât și Iran dețin avantaje strategice, dar trebuie să le joace cu prudență. Nerespectarea unui mecanism de ieșire ar putea conduce ambele părți, și lumea întreagă, către dezastru.
Comentează