Cel puțin o alianță între PMP și PSRO e foarte probabilă, dacă nu cumva o fuziune, până la alegerile locale din 2016.
Odată cu înscrierea lui Traian Băsescu în Mișcarea Populară, mutare ce va consolida legătura acestuia cu partidul moșit înaintea europarlamentarelor din 2014, politica PMP va fi de expansiune in zona partidelor mici.
În felul acesta, PMP dovedește că e un partid care contează. Înghite ”peștișorii mici”, care înoată în apele tulburi ale politicii românești, adică, se poate bate de la egal la egal cu ”marii răpitori”, PNL și PSD. Arată, de asemenea, că nu e un partid izolat.
Discuțiile între PMP și PSRO (pe filiera Vanghelie – Oana Mizil) au transpirat prea repede în presă și știrea risca să eclipseze evenimentul sfârșitului de săptămână – înmânarea carnetului de membru al ”popularilor” fostului președintele al României. Acesta e motivul pentru care anunțul oficial se mai amână o vreme.
Adevărul e că Mircea Geoană și cei câțiva parlamentari cu care defilează sub un nume greu plauzibil, ”PSRO”, nu prea mai au loc de manevră. Singuri în alegeri? E doar o declarație politică.
Întoarcerea în PSD e neverosimilă. Geoană a mai fost exclus o dată și reprimit înapoi. Așa ceva nu se mai poate repeta, fără ca cele două părți să cadă în ridicol.
O alianță cu PNL e foarte puțin probabilă, deși Geoană n-ar refuza-o. Procesul zbuciumat de fuziune din PNL îi împiedică pe liberali să deschidă discuții despre alianțe. Plus că Geoană i-a cam lăsat cu ochii în soare pe Blaga și Gorghiu în primăvară, când promitea să smulgă o halcă din PSD și să dea jos guvernul.
La UNPR, porțile sunt închise. UNPR s-a format în 2009 ca grupare dizidentă la PSD-Geoană. Geoană i-a mazilit din partid pe oamenii lui Oprea și pe Oprea însuși. Rănile sunt încă deschise, de ambele părți.
Astea ar fi variantele rezonabile, care ar oferi ceva lui Geoană și oamenilor săi. Vrea, nu vrea, marele perdant al anului 2009 tot în brațele lui Băsescu va ajunge.
Pentru Mișcarea Populară, Geoană e un personaj digerabil. Nu e implicat în scandaluri de corupție, n-are dosare penale și își păstrează încă o statură în relațiile cu Occidentul. E drept, a fost bătut de Traian Băsescu în 2009, dar niciodată învingătorul nu are o problemă să-l cheme pe învins la aceeași masă.
Comentează