Cu toții am avut acea senzație ciudată că pe măsură ce îmbătrânim timpul pare să se scurgă tot mai repede, anii se comprimă, lunile trec fulger iar amintirile se topesc într-o clipă. Un nou studiu internațional vine cu o explicație științifică pentru acest fenomen care ne frământă de generații.
Publicată în revista Communications Biology, cercetarea arată că, odată cu înaintarea în vârstă, creierul nostru înregistrează mai puține „momente distincte”, iar acest lucru face ca timpul să ni se pară accelerat.
Pentru a descifra misterul, oamenii de știință au analizat datele din cadrul proiectului Cambridge Centre for Ageing and Neuroscience (Cam-CAN). 577 de participanți cu vârste între 18 și 88 de ani au urmărit un fragment de opt minute dintr-un episod al serialului „Alfred Hitchcock Presents”, în timp ce activitatea lor cerebrală era monitorizată prin imagistică fMRI.
Cu ajutorul unui algoritm sofisticat, cercetătorii au observat că mintea persoanelor mai în vârstă trece mai rar între stări neuronale diferite, în timp ce creierele tinerilor se schimbă rapid, reacționând intens la fiecare detaliu vizual sau emoțional, notează revista Vice.
„Pe măsură ce îmbătrânim, creierul tinde să proceseze mai puține evenimente distincte într-un interval dat. De aceea, retrospectiv, timpul pare să fi trecut mai repede”, explică autorii studiului.
Fenomenul este legat de așa-numita dediferențiere neurală, pierderea treptată a specificității cu care neuronii reacționează la stimuli. În tinerețe, anumite zone cerebrale se activează doar la fețe sau voci familiare, însă la vârste înaintate, aceleași regiuni pot răspunde și la stimuli fără legătură.
Această estompare a clarității percepției face ca mintea să delimiteze mai puține evenimente semnificative, ceea ce duce la senzația că timpul se scurge mai repede.
Fenomenul fusese intuit, încă din Antichitate, de Aristotel, care spunea că durata subiectivă a timpului depinde de numărul de evenimente percepute într-un interval.
La rândul ei, lingvista Joanna Szadura, de la Universitatea Maria Curie-Skłodowska din Polonia, adaugă o perspectivă psihologică fascinantă: fiecare om trăiește simultan pe două scări temporale – una obiectivă, măsurată în ore și ani, și una interioară, subiectivă, care se contractă odată cu trecerea timpului.
Pentru un copil de cinci ani, un an reprezintă 20% din întreaga sa viață; pentru un adult de cincizeci de ani, doar 2%. De aici și diferența uriașă în modul în care percepem durata unei zile, a unui an sau a unei vieți.
Totuși, oamenii de știință vin și cu o veste bună: percepția accelerată a timpului poate fi „încetinită”.
Potrivit Lindei Geerligs, cercetătoare la Universitatea Radboud din Țările de Jos, activitățile noi – de la călătorii și învățarea de abilități, până la interacțiuni sociale bogate – pot stimula creierul și-l pot face să înregistreze mai multe evenimente distincte.
„Cu cât trăim mai intens și mai curios, cu atât timpul pare să curgă mai încet”, concluzionează cercetătorii.
Comentează