Nicușor Dan a prezentat astăzi, 12 noiembrie 2025, proiectul noii Strategii Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025–2030, document care vine după strategia 2020–2024 propusă de Klaus Iohannis și adoptată de Parlament în iunie 2020. Noua versiune intră în dezbaterea Legislativului, în timp ce vechiul document a expirat odată cu finalul orizontului său temporal.
Potrivit Legii nr. 203/2015 privind planificarea apărării, strategia nu este o lege, ci documentul-cadru care fundamentează planificarea apărării. Ea stabilește interesele și obiectivele naționale în domeniu, direcțiile de acțiune și principiile de alocare a resurselor, pe orizontul unui mandat prezidențial. Președintele o prezintă Parlamentului în cel mult șase luni de la depunerea jurământului, iar Parlamentul o dezbate și o aprobă prin hotărâre. Ulterior, Guvernul elaborează documentele subsecvente (precum Cartea Albă a Apărării și strategii sectoriale) în acord cu această strategie.
Analiză comparativă: vechea strategie vs noua strategie
Strategia națională se schimbă de la o logică axată pe „securitate națională extinsă” și reziliență (2020–2024) la o doctrină de „independență solidară” (2025–2030), care declară explicit economia drept fundament al securității și al proiecției externe a României. Noua versiune pornește de la un diagnostic mai sever al mediului de securitate și cere o participare mai vizibilă a cetățenilor în efortul de apărare și în controlul public asupra instituțiilor.
Documentul 2025–2030 propune ridicarea ambiției strategice. România „are argumente” să se proiecteze drept principala putere din Europa de Sud-Est și a doua la est de Germania, după Polonia, condiționând acest salt de un pact social reînnoit și de combaterea sistematică a corupției. Efecte așteptate sunt stimulul pentru investiții și industrie de apărare, dar și presiune pentru reforme administrative și judiciare care să crească încrederea publică.
În raport cu 2020–2024, noua strategie definește mai apăsat Federația Rusă drept sursa principală de amenințări militare, cibernetice și hibride și conectează explicit securitatea la calitatea guvernanței și a comunicării publice. Pentru societate, accentul pe comunicare strategică și alfabetizare digitală vizează limitarea manipulării informației. Pentru stat, presupune instituții mai transparente. Pentru economie, înseamnă stabilitate sporită a climatului investițional.
Schimbare de paradigmă
Cea mai vizibilă mutație este cea bugetară, de la angajamentul de 2% din PIB pentru apărare (cu minimum 20% pentru achiziții și 2% pentru cercetare-dezvoltare-inovare) în strategia 2020–2024, la un obiectiv etapizat până la 5% din PIB în noul document, din care 3,5% cheltuieli de bază și 1,5% investiții conexe până în 2035. Impactul economic ar viza o cerere internă pe termen lung pentru industrie, presiune pe execuția bugetară și nevoia de reguli fiscale credibile.
Pe capabilități, 2025–2030 introduce lecțiile războiului din Ucraina (drone, anti-drone, război electronic) și deschide frontul tehnologic către capabilități spațiale, completate de mecanisme europene de investiții (inclusiv SAFE) pentru reindustrializarea apărării. Efecte economice ar putea fi relansarea bazelor industriale, transfer tehnologic și locuri de muncă calificate și creșterea atractivității carierei tehnice și militare.
La resursa umană, accentul cade pe serviciul militar voluntar, întărirea rezervei și retenția personalului, alături de pregătirea populației, a economiei și a teritoriului și de rezervele de stat. Societatea va resimți mai multe programe de instruire și educație civică, în vreme ce economia va trebui să facă față unor cerințe pentru conversia capacităților industriale.
Buget, capabilități și resursa umană
Marea Neagră trece din registrul „prioritate” la un program coerent, care vizează protejarea Zonei Economice Exclusive și a zonei contigue, apărarea infrastructurii energetice și de comunicații, inclusiv submarine, și o cooperare consolidată cu Turcia și Bulgaria.
Pe politica externă, continuitatea NATO-UE-SUA este dublată de o agendă economică care cuprinde aderarea la OCDE, conectivitate comercială dinspre Asia Centrală și Caucaz, precum și securizarea lanțurilor de aprovizionare.
Noul document menține atenția pe migrație ilegală, criminalitate transfrontalieră, cibernetic și hibrid, însă adaugă mai apăsat anticorupția ca vulnerabilitate de securitate.
Marea Neagră și politica externă
La managementul crizelor, 2020–2024 a operaționalizat SNMISC și a împins cooperarea interinstituțională de urgență. 2025–2030 adaugă infrastructură „tare”, cum ar fi un sistem național de adăpostire și stocuri strategice pentru protecție/apărare civilă. Aceste lucruri ar putea presupune cheltuieli inițiale mari cu efecte de multiplicare în construcții și echipamente, cu rezultat în sporirea siguranței cotidiene.
Arhitectura de guvernanță rămâne aceeași, cu CSAT și corelarea obiectivelor cu direcțiile de acțiune în 2020–2024, un plan de implementare și evaluare anuală, plus dialog și consultare publică explicită, în 2025–2030.
În fine, noua strategie prioritizează, alături de diplomație, informații/contrainformații și armată, rolul economiei ca pilon al puterii naționale. Asta repoziționează securitatea ca politică de dezvoltare, care să cuprindă industrii strategice, energie, IT&C, agricultură sustenabilă și tehnologii de frontieră.
Concomitent, capitolul de guvernanță din noua strategie împinge către o rigoare mai mare pe întreg lanțul decizional, cu un plan anual de implementare, evaluări periodice și comunicare publică standardizată a progresului.
Justiția intră în centrul strategiei: anticorupția devine obiectiv de securitate națională
În plan societal, accentul se mută de la simple campanii de alfabetizare media la o arhitectură de comunicare strategică integrată, care să explice deciziile de securitate și să contracareze rapid operațiuni de manipulare. Totul pornește de la necesitatea unei capacități de răspuns rapid inter-instituțional, care să ofere cetățenilor acces la informație clară în momente tensionate.
În zona justiției, noua Strategie 2025–2030 mută accentul de la formulările generale despre „stat de drept” din documentul 2020–2024 la operaționalizarea anticorupției ca obiectiv de securitate. Textul introduce explicit ideea că limitarea drastică a corupției este o condiție a contractului social și a rezilienței statului, legând integritatea instituțională de predictibilitatea guvernării și de încrederea publică. Practic, justiția nu mai apare doar ca fundal normativ, ci ca motor al capacității de apărare și al credibilității externe.
Pe componenta penală economică, continuitatea de fond este dublată de o presiune mai clară pe viteză și rezultate. Dacă strategia anterioară insista pe combaterea infracțiunilor economice și cooperarea polițienească europeană, noua versiune adaugă explicit nevoia de a corecta blocajele legislative și procedurale care întârzie cauzele de corupție și de a îmbunătăți colectarea veniturilor publice. Miza anunțată este un lanț „infracțiune–urmărire–judecată–recuperare prejudiciu” mai scurt și mai previzibil.
Documentul 2025–2030 trasează și o linie de demarcație în relația dintre servicii și magistrați. Structurile de informații pot colecta date relevante pentru documentarea faptelor de corupție, însă nu se implică în urmărirea penală și în actul de justiție. Clarificarea e menită să întărească independența judiciară și să elimine ambiguitățile care pot alimenta suspiciuni de ingerință, păstrând totodată capacitatea statului de a preveni capturarea deciziei publice.
Vectorii de implementare ies din sfera declarațiilor și intră în zona mecanismelor concrete, prin digitalizare și decizie bazată pe date, coordonare interinstituțională pentru protejarea proceselor critice, comunicare strategică împotriva manipulării care subminează încrederea în justiție. În ansamblu, noua strategie ridică justiția din „fundalul” bunei guvernări la statutul de pilon operațional al securității, cu obiective măsurabile de integritate, eficiență și transparență.
Economie, industrie de apărare și conectivitate
Dinspre economie, noua strategie instituie o legătură directă între reindustrializarea apărării, securitatea lanțurilor de aprovizionare și statutul internațional. Aceasta se traduce prin coridoare comerciale protejate, investiții în tehnologii critice și integrare aprofundată în standardele OCDE. Beneficiul pentru mediul privat este un orizont de cerere stabil, dar și condiționalități stricte pe calitate și securitate, cu locuri de muncă mai bine plătite și programe noi de formare.
Marea Neagră este ridicată la rang de program operațional, cu protejarea infrastructurilor energetice și de comunicații, inclusiv submarine, și cooperare sporită cu Turcia și Bulgaria. Din punct de vedere economic, se dorește reducea riscul de întrerupere a fluxurilor comerciale și energetic.
În domeniul tehnologic, intrarea pe orbită a capabilităților spațiale și a instrumentelor de inteligență artificială repoziționează securitatea românească pe o traiectorie de frontieră. Efectele așteptate pentru economie sunt stimularea ecosistemelor de cercetare-dezvoltare și a startup-urilor dual-use; pentru societate, apar oportunități educaționale; pentru stat, cerințe noi de reglementare și protecție a proprietății intelectuale.
Concluzie
Noua strategie nu abandonează coloana euroatlantică a documentului din 2020, dar crește vizibil nivelul de ambiție, de la reziliență și continuitate, la independență solidară, proiectare de influență și industrializare a apărării. În termeni economici, aceasta înseamnă cheltuieli mai mari pe termen lung, dar și efecte de multiplicare în industrie și cercetare. În termeni sociali, o societate mai antrenată și mai greu de manipulat, iar în termeni instituționali, un stat obligat la rigoare, integritate și performanță.
Diferența specifică a ciclului 2025–2030 este că securitatea este tratată explicit ca politică de dezvoltare, cu economie, infrastructuri critice și guvernanță ca pivoți operaționali. Dacă implementarea va urma ritmul și standardele asumate, efectul cumulat poate fi o Românie mai sigură, mai competitivă și mai credibilă, capabilă să-și susțină ambițiile într-un mediu regional și global mult mai aspru decât în 2020.
Comentează