de Dr. Adrian Leonard Mociulschi
Aceasta este povestea unui judecător regal care a cunoscut gloria României Mari și uitarea României comuniste.
Locotenent decorat pentru serviciul său în Marele Război, judecător numit prin decret regal și, mai târziu, președinte de tribunal, el părea întruchiparea idealului de funcționar public al României interbelice. Istoria avea însă să-i rezerve un alt destin.
Cu mult înainte de a îmbrăca roba magistratului, tânărul avea să cunoască experiența Marelui Război. Pentru participarea la campaniile militare din anii 1916-1921, a fost decorat cu Medalia „Victoria” de Regele Ferdinand I, distincție acordată celor care au servit sub drapelul românesc în anii în care România a trecut prin una dintre cele mai grele încercări ale existenței sale moderne.
Pentru generația sa, războiul nu a reprezentat doar o experiență militară, ci și momentul fondator al unei țări noi. Din cenușa conflictului avea să se nască România Mare, iar tinerii care supraviețuiseră frontului s-au întors acasă cu sentimentul că participaseră la înfăptuirea unui ideal istoric pentru care generații întregi luptaseră și speraseră.
Anii care au urmat nu au fost dedicați armelor, ci legii. Alegând cariera juridică într-o Românie aflată în plin proces de consolidare instituțională, fostul ofițer avea să își construiască, pas cu pas, un nume respectat în magistratură.
La 13 februarie 1929, cel care ocupa funcția de procuror de secție era numit prin Înaltul Decret Regal nr. 412 judecător inamovibil la Judecătoria Urbană Brăila, în numele Majestății Sale Regele Mihai I. Era încă o treaptă urcată într-o carieră aflată în plină ascensiune.
Până la sfârșitul anilor '30, ajunsese deja în rândul magistraților care conduceau instituții judiciare. De la procuror și judecător, urcase până la conducerea unui tribunal, o poziție rezervată celor mai experimentați și respectați oameni ai sistemului. Cariera sa părea construită pe temelii solide. Istoria urma însă să schimbe regulile jocului.
După instaurarea regimului comunist, lumea căreia îi aparținuse a început să dispară. Independența magistraturii, statutul construit în decenii de serviciu public și chiar garanțiile oferite altădată de lege au devenit insuficiente în fața unei noi ordini politice.
Familia sa era deja risipită de război și de prigoana comunistă. Rude vânate de organele de represiune, destine frânte și ani de teamă au făcut ca moartea fostului magistrat să se consume în anonimat. Înmormântat într-o groapă comună, el a dispărut fără cruce și fără mormânt. Astăzi, nimeni nu mai știe unde îi odihnesc osemintele.
Decorat pentru idealul României Mari. Magistrat al României regale. Îngropat fără mormânt în România comunistă.
Numele său era Pavel.
Pavel Mociulschi.
Comentează