E ceva echivoc și îndoielnic în comportamentul Partidului Național Liberal, care îi face pe mulți să-l privească cu destul scepticism. Liberalii din România au o tradiție a pragmatismului și a politicii amorale. Într-un fel, fuziunea cu PDL a avut și un efect bun. A adus la aceeași masă tradiția alunecoasă liberală post-decembristă cu fesenismul anilor 90.
Cei mai bătrâni își amintesc că, în 1991, după a doua mineriadă și căderea guvernului Roman, liberalii s-au înghesuit să intre în guvernul de uniune națională propus de Ion Iliescu. Corneliu Coposu a rămas vertical și a preferat să mai activeze un an în Opoziție, alături de fragila alianță a societății civile, sub umbrela CDR. Blaga se simte bine la masa liberalilor, mai bine decât oricare alt coleg de partid, pentru că fesenistul din el s-a mai întâlnit acum 26 de ani cu partidul lui Radu Câmpeanu.
Problemele fuziunii cu PDL apar adeseori și în această ruptură între aripa fesenistă, reprezentată de Blaga, și generația mai tânără a democrat-liberalilor, care a venit mai târziu în politică și e mai apropiată de valorile fundamentale, decât de spiritul pragmatic ”liberalo-blagist”. Cumva oameni ca Predoiu simt mult mai bine pulsul societății și înțeleg că o mare parte a alegătorilor nu mai prea tolerează aceste șerpuiri oportuniste ale politicianului român, lipsa asumării unor poziții tranșante, inconscvența și incoerența doctrinară.
Pe de altă parte, Blaga și mare parte a vechilor liberali ar vrea să aibă și ei dreptate. Fascinați de succesul Uniunii Social Liberale, ei pariază pe un electorat încă ușor de dus de nas, mai sensibil la promisiuni, populisme, povești cu ”cocoșul roșu”. Decontextualizat, USL te poate face să te gândești la o rețetă a reușitei în politică, bazată pe pragmatism și ambiguitate valorică.
Predoiu și alții apropiați de el sunt mai uimiți de fenomenul #Colectiv, cu derivatele lui: turul al doilea la prezidențialele din 2014, manifestările împotriva Roșia Montana. Adică, o încărcătură morală și valorică mai consistentă.
Cine va câștiga pariul și care sunt semnele de până acum?
Ruptura între cele două aripi, din care, să nu ne amăgim, cea pragmatică are o pondere considerabil mai mare, s-a văzut cel mai bine în ultima perioadă.
Predoiu, șef al organizației din București, încearcă să transmită, ipocrit, desigur, semnale de unitate a ”dreptei”, a electoratului anti-PSD, încercând să capteze votul util, pentru a reuși o victorie imposibilă împotrivă candidatului social-democrat, într-un singur tur. Face apel la Băsescu, Macovei, Nicușor Dan. O zi întreagă Antena3 și alte publicații prietene PSD au tocat subiectul sugerând o revenire, o mare alianță a liberalilor cu indezirabilii de la MP și M10.
Speriați, Blaga și Gorghiu ies la atac și-l contrazic vehement pe Predoiu. Sigur, Blaga are un dinte împotriva lui Băsescu și o disprețuiește profund pe Monica Macovei. Pentru el a fost întotdeauna o plăcere să lovească în colegi sau foști colegi, mult mai mare decât criticile față de adversari, cu care, se știe, a avut întotdeauna relații strânse de prietenie (inclusiv între cele două tururi de la prezidențialele din 2014). Asta n-ar fi nimic, dacă Blaga n-ar fi transmis, la puține ore după, cele mai bune gânduri celui mai hulit partid în acest moment în România - UNPR. Bineînțeles e vorba de numărul relativ mare de membri pe care această formațiune îi are încă în forul legislativ, deși singura miză parlamentară a acestui an pentru liberali ar mai fi votul în două tururi. În realitate, o himeră. Dar semnalul dat sună pe cât de pragmatic pe atât de prost pentru electoratul ”#Colectiv”.
Aceeași ambiguitate am văzut-o în multe situații la liberali în ultimul an. Și în cazul ”evacuării Antena3” au încercat să stea cât mai mult sub radar, să nu emită păreri tranșante. Până și ”neutrul” Iohannis a avut o poziționare, e drept, deloc fericită. La Codul Fiscal s-au bâlbâit. Poziția față de cabinetul Cioloș e la fel de ambivalentă. Cam pe toate temele mari, liberalii fie s-au ferit să se pronunțe, fie au vorbit ”în doi peri”, ca să dea bine ”și-ntr-o parte și în alta”.
Nimic de reproșat unui asemenea tipar de a face politică. Este însă cartea câștigătoare?
Dacă te uiți la trendurile din sondaje, realizezi că e posibil ca exact acest tip de politică să îi îndepărteze de obiectivul anului electoral. După victoria lui Iohannis, liberalii aveau peste 40% în toate sondajele, iar adversarii lor social-democrați erau cu cel puțin zece puncte în urmă. În mai puțin de un an, PSD a revenit pe primul loc, iar PNL gâfăia ceva mai în spate. După plecarea lui Ponta, în ciuda așteptărilor, ecartul între partidul lui Dragnea și cel al tandemului Blaga&Gorghiu s-a mărit. Cum a fost posibil o răsturnare atât de spectaculoasă?
Ponta, oricât de multe i se pot imputa, n-ar putea fi suspectat de ambiguitate în pozițiile publice. El, pur și simplu, și-a asumat un tip de discurs, care, desigur, l-a dus la pierderea prezidențialelor și l-a făcut suficient de antipatic încât să devină un an mai târziu ținta ”străzii” nemulțumite. Dar și l-a asumat. Pozițiile lui erau clare. N-a preferat să stea cu fundul în două luntrii. Și-a luat o temă și-a dus-o până la capăt. S-a poziționat clar față de toate celelate partide. UNPR și ALDE erau prieteni, PNL, M10, MP erau dușmani.
Liberalii par să nu înțeleagă care le e bazinul potențial și, în definitiv, care sunt apele în care se scaldă. E drept că nici Iohannis nu i-a ajutat prea mult în tot acest an, din poziția sa de șef al statului, ba poate chiar i-a încurcat. În acest moment, cel puțin în Capitală, PNL și PSD sunt undeva între 25% și 30%, cu un avans pentru partidul lui Dragnea de patru-cinci puncte procentuale. O treime se declară nehotărâți, dar e de așteptat ca acești nehotărâți să prefere partidele mai mici, anti-sistem, decât oricare din partidele mari, asta dacă, desigur, vor merge la vot. PSD poate fi transformat ușor în adversar, așa cum încearcă mult blamatul Predoiu, dar cu siguranță ambiguitatea promovată la nivel de politică de Blaga și Gorghiu nu va ajuta prea mult candidatul liberal, el însuși indecis pe ce carte va juca.
Sigur, Predoiu are o și o miză. E șeful organizației din București și și-a asumat toate candidaturile la Capitală. Un eșec răsunător îl va face victimă sigură în partid. Pentru Blaga și Gorghiu lucrurile nu sunt atât de complicate. Singurul care îl poate contesta pe Blaga după alegerile locale ar fi Falcă de la Arad (împreună cu gruparea ardeleană, care va aduce multe voturi). Sau, desigur, Predoiu, dar doar dacă va avea succes la București. Gorghiu, deși a stârnit multe nemulțumiri în partid, nu are încă un rival. Cu excepția lui Orban, dar asta doar dacă va câștiga în București, ceea ce azi pare improbabil.
Pe acest fond de incertitudini, care țin de luptele intestine pentru putere, ambiguitatea liberalilor devine o adevărată povară în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă. Cu atât mai mult cu cât, după locale, vor, nu vor, algoritmul îi obligă să ia o poziție tranșantă în peisajul politic - majoritățile în consiliile județene. Acela va fi momentul adevărului.
Comentează