Cu UNPR care a dat public semnalul, PNL şi-a propus să-l debarce pe preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, acuzându-l pe acesta de încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, în special prin încălcarea independenţei Jusției. Deşi au strâns semnăturile necesarea pentru demararea acţiunii, iar astăzi urmează să fie înaintată conducerii Senatului cererea de revocare a preşedintelui acestui for, calculele liberale pot fi date peste cap de celelalte formaţiuni parlamentare, pe al cărui vot contează. Fiecare partid are propriile strategii şi interese cu bătaie lungă, dincolo de locale, iar debarcarea lui Tăriceanu poate complica sau favoriza aceste planuri, în funcţie de deznodământ.
Liberalii au anunţat deja că dispun de peste 50 de semnături pentru susţinerea acestui demers, adică o treime din numărul necesar pentru această prima etapă. Surse liberale susţin că deja au fost iniţiate negocieri cu UNPR, UDMR şi chiar cu unii social-democraţi care nu-l au la inima pe actualul şef al Senatului şi care-l consideră pe acesta mai interesat să-şi urmeze propria agenda şi interese, decât cele pe care le urmăreşte PSD.
De altfel, liberalii îşi vor centra argumentaţia pe acţiunile şi poziţiile avute de Tăriceanu în domeniul justiţiei de când a fost investit în funcţia de preşedinte al Senatului şi până în prezent, susţin aceleaşi surse. Totul pentru a-l acuză de abuz în funcţie, încălcarea în mod repetat a Regulamentului şi prejudicierea imaginii instituţiei pe care o conduce. Conform aceloraşi surse, toate atacurile lui Tăriceanu la adresa acţiunilor şi procurorilor DNA vor servi drept muniţie pentru solicitarea PNL, la pachet cu criticile formulate de liderul ALDE la adresa judecătorilor ICCJ, cererile de demitere a conducerii celor două instituţii, poziţionările la adresa MCV şi modul în care actualul preşedinte al Senatului a gestionat unele solicitări DNA formulate la adresa unor parlamentari cu dosare penale.
În paralel, conducerea PNL mizează pe nemulţumirile existente în sânul UNPR şi PSD cu privire la turnura pe care a căpătat-o în ultimele luni colaborarea cu ALDE. Progresiştii nu au uitat faptul că Tăriceanu a fost cel care a încercat să-i excludă de la masa negocierilor cu PSD pentru o eventuală alianţa la nivelul Bucureştiului pentru alegerile locale. La rândul lor, o parte dintre senatorii social-democraţi ar dori schimbarea sa înainte de cele două teste electorale din acest an şi impunerea unui coleg de partid.
Doar că aici s-ar opri comuniunea de interese cu PNL, susţin surse convergente din UNPR şi PSD.
Progresiştii vor să se folosească de ideea schimbării preşedintelui Senatului mai mult că de o nouă pârghie de negociere cu Liviu Dragnea. În această tentativa de negociere forţată va conta şi faptul că liderul PNL Alina Gorghiu tocmai ce a anunţat că în maximum o săptămâna va putea fi demarată întreagă procedură pentru contestarea alegerilor locale într-un singur tur.
Redeschiderea problemei alegerii edililor în două tururi, la pachet cu perspectiva unui preşedinte liberal la Senat, le-ar putea oferi liderilor UNPR posibilitatea de a forţa mâna lui Liviu Dragnea pentru obţinerea unor locuri eligibile pe lista PSD pentru viitoarele alegeri parlamentare, susţin surse din rândul progresiştilor.
În prezent, liberalii dispun de 52 de senatori şi mai pot conta pe alţi 8 din partea independenţilor. Chiar şi dacă aceste negocieri UNPR -PSD vor eşua, iar cei 21 de senatori progresişti ar susţine revocarea, liberalii vor avea nevoie de voturi în plus pentru ca planul debarcării lui Tăriceanu să nu fie doar un joc de imagine pe care trebuie să-l ducă, de nevoie, la capăt. Este nevoie şi de aportul UDMR.
Numai că, la Senat, senatorul Verestoy Attila este factorul decizional în acest grup, iar semnalul nu este încurajator. Cunoscut ca un apropiat al lui Tăriceanu, senatorul udemerist le-a transmis liberalilor că nu susţine această tentativă. În schimb, în caz de succes, Uniunea va sprijini un candidat liberal la şefia Senatului, susţin surse parlamentare pentru stiripesurse.ro.
În aceste condiţii totul depinde de nemulţumirea care coace în PSD de luni bune. O bună parte din social-democraţi vor capul preşedintelui Senatului pentru simplul fapt că acesta a venit cu pretenţii prea mari în negocierea pentru locale şi a încercat să forţeze mâna lui Liviu Dragnea în timpul desfăşurării acestor discuţii. Alţi senatori social-democrati susţin că comportamentul lui Tăriceanu este prea imprevizibil, că rolul său s-a terminat şi că frâiele trebuie preluate de un pesedist, în această perioada critică cum este un an electoral.
Complicaţiile survin însă pentru Liviu Dragnea în momentul în care se pune problema alegerii unui succesor în sânul PSD. Senatorul Ion Chelaru este susţinut de tabăra lui Valeriu Zgonea, ale cărui relaţii şi conflicte surde cu actualul lider de partid continuă să se acutizeze. Preferatul conducerii din Kisellef este actualul lider de grup, Mihai Fifor, dar care este considerat de o bună parte din colegii săi senatori doar un simplu executant al voinţei lui Dragnea. Mai mult, o eventuală desemnare a lui Fifor drept şef al Senatului ar putea să nu fie susţinută prin vot de majoritatea senatorilor PSD. Acum două luni, acesta a fost impus de către Dragnea ca preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, iar cumularea unei a treia funcţii este considerată excesivă de către senatori. Al treilea pretendent în PSD ar putea fi senatorul Şerban Nicolae care, deşi nu se află în graţiile conducerii centrale, se bucură de popularitate în rândul colegilor săi de grup parlamentar.
Cum toate aceste forţe centrifuge ar putea mai mult slabi partidul decât să-l întărească, Liviu Dragnea are ezitări în a da undă verde susţinerii demersului liberal. Mai ales că în cea de-a două etapă, a alegerii unui nou preşedinte al Senatului, o parte din social-democraţi ar putea sabota, sub acoperirea votului secret, propunerea de desemnare a propriului partid.
În aceste condiţii, încercarea liberală de a recupera scaunul pierdut de către Crin Antonescu riscă să devină un simplu exerciţiu de imagine. Iar o bună parte dintre senatorii liberali sunt conştienţi de acest lucru şi pun sub semnul întrebării managementul conducerii în materie. Tot mai mulţi parlamentari sunt uimiţi de faptul că în ultima vreme, mai toate iniţiativele politice liberale eşuează şi actuala conducere este surprinsă pe picior greşit de adversari, susţin sursele citate.
Comentează