Premium
Pe 14 decembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Naţionale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deţinută de omul de afaceri Augustin Oancea, anunță Ziarul Financiar, potrivit Mediafax.
În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvenţă a unicului producător local de uraniu.
„Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei Compania Naţională a Uraniului şi a numit administrator judiciar pe Expert Insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti”, se arată într-un anunţ făcut de Expert Insolvenţă luna aceasta. Reprezentanţii companiei nu au putut oferi mai multe detalii, spunând că dosarul este proaspăt, iar cei ai CNU nu au putut fi contactaţi până la închiderea ediţiei. La fel, Ministerul Energiei, unicul acţionar al CNU, nu a oferit detalii suplimentare.
"În cazul în care debitoarea nu depune la dosar, în termen de 10 zile de la pronunţarea prezentei hotărâri (14 decembrie), o declaraţie prin care să-şi manifeste intenţia de reorganizare, urmează a opera ridicarea de drept a dreptului de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, situaţie în care conducerea integrală a activităţii debitoarei revine administratorului judiciar", se arată pe site-ul Tribunalului Bucureşti.
CNU avea două subunităţi şi anume sucursala Suceava, care asigura producţia de minereu uranifer, şi sucursala Feldioara, unde se prelucra minereul de uraniu. Prin cele două entităţi care asigurau producţia şi prelucrarea uraniului, România era singura ţară din Europa care producea comsbutibil nuclear pentru centralele de tip CANDU.
Compania Naţională a Uraniului a fost înfiinţată în anul 1997 şi are în administrare resursele şi rezervele minerale de uraniu existente în România. Cele mai recente date financiare ale companiei sunt din 2018. La acel moment, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, CNU avea o cifră de afaceri de circa 30 de milioane de lei, un profit net de 3,8 milioane de lei şi peste 770 de angajaţi. CNU a rezultat ca urmare a spargerii fostei Regii Autonome a Metalelor Rare, anii 1997-1998 fiind cheie pentru dezvoltarea ulterioară a sectorului energetic local prin multiplele reorganizări implementate, majoritatea ţintite spre scindarea sistemului în cât mai multe companii. Rezultatele se culeg azi, România fiind singura ţară europeană cu resurse de invidiat, fără însă a avea un campion energetic local.
Până în 2016, principalul activ al CNU a fost mina de uraniu de la Crucea (Suceava), cea care asigura uraniul necesar funcţionării celor două reactoare de la Cernavodă. În mai 2016 mina a fost considerată neeconomică, fiind demarate procedurile de închidere.
„Până în anul 2011, activitatea de extragere şi prelucrare a uraniului a fost subvenţionată de stat cu 55-75% din valoarea costului de producţie. Odată cu dispariţia subvenţiei, conducerile care s-au succedat nu au identificat la timp soluţiile corecte pentru continuarea activităţii în termeni competitivi“, spunea la acel moment Ministerul Energiei. Mina Crucea era deja în exploatare de 30 de ani, cu rezervele aproape epuizate. În acelaşi an însă, 2016, CNU a rămas şi fără singurul său client, Nuclearelctrica preferând să importe uraniul de care avea nevoie de la canadieni, invocând factori ecomomici pentru justificarea acestei decizii.
