Premium
Foarte interesant articolul domnului Academician Lucian Albu. Din ce cunosc, nu s-au publicat multe articole în literatura economică românească ori în cea demografică în care să fie abordate probleme ale impactului evoluțiilor profund negative de lungă durată ale fenomenelor demografice majore (natalitate, mortalitate, migrație externă) asupra dezvoltării economice a țării după anul 1989 și posibilelor evoluții prospective (autorul: „ …se pot estima traiectoriile teoretice care guvernează, pe măsura creșterii economice, dinamica elementelor balanței demografice și se pot previziona valori viitoare”.) Din păcate, în articol nu se indică sursele numeroaselor date folosite și nici referințe asupra unor lucrări cunoscute pentru abordarea teoretică a problemelor. Nu mă voi referi la aprecierile autorului la nivel global și la nivelul Uniunii Europene, de interes fiind doar aprecierile pentru evoluțiile din țara noastră.
Autorul ia în considerare cinci indicatori demografici, apreciați a fi fundamentali pentru ceea ce numește balanța dinamicii demografice: rata natalității (rn), rata mortalității (rm), rata sporului natural (sn), rata sporului statistic anual (ssp), definit ca diferență între numărul populației din anul curent și anul precedent și rata migrației implicite (m), ca diferență între rata sporului natural și rata sporului statistic anual (simbolurile vor fi utile cititorului în figurile comparative ce vor urma).
Neavând sursele datelor, demersul pe care îl voi urma este determinarea celor cinci indicatori pentru anii 1992-2020 și compararea lor cu datele din articol în forma lor grafică (anii 1990 și 1991 nu sunt semnificativi pentru dezvoltările natalității, mortalității și migrației externe după anul 1989).
Este posibilă și utilă o abordare complementară celei din articol? Da, este posibilă, cu multă precauțiune. Problemele de care analistul se lovește sunt cele asupra datelor folosite. Cele cinci componente ale dinamicii demografice din articol nu pot avea semnificații pentru populația cu domiciliu (reședința permanentă) în țară (22211708 locuitori la 1 ianuarie 2020), ci numai pentru populația cu reședința obișnuită în țară, populația rezidentă (19354339 locuitori la 1 ianuarie 2020).
Implicațiile economice ale declinului demografic prin scădere naturală și migrație netă negativă se referă la populația rezidentă, cea care trăiește în mod obișnuit în România și nu la românii cu reședința în alte țări. Diferențe sunt și la numărul de născuți și decedați în cele două populații dar minore la primul indicator și nesemnificative la cel de la doilea. Dacă analiza propusă de autor s-ar referi la populația rezidentă, dificultăți aproape insurmontabile apar: numărul populației rezidente este cunoscut numai după anul 2002, al născuților vii și decedaților numai după anul 2011. Institutul Național de Statistică s-a confruntat cu dificultăți care nu au putut fi depășite în determinarea populației rezidente și indicatorilor de mișcare naturală și migrație externă cu schimbare de reședință înainte de recensământul din luna octombrie 2011. Nu sunt date detalii în articol asupra metodelor de estimare a populației rezidente din anii 1992-2002 și a născuților și decedaților din anii 1992-2011.
Ceea ce propun cititorilor este estimarea datelor necunoscute și determinarea celor cinci indicatori din balanța dinamicii demografice a populației rezidente după anul 1989. Pentru estimarea populației rezidente în anii 1990-2002 s-a folosit retroproiectoarea proporției populației rezidente în populația cu domiciliu din anii 2003-2020 după ajustarea grafică liniară a seriei cunoscute. În figura 1 pot fi examinate cele două populații în întreaga perioadă 1990-2020. Ambele populații sunt în coerent regres continuu și considerabil. Se poate remarca declinul apreciabil mai mare al populației rezidente după anul 2007, anul intrării României in Uniunea Europeană, prin veritabila explozie a migrației externe. La estimarea numărului de născuți și decedați proprii populației rezidente pentru anii 1992-2011 s-a folosit proporția stabilă de 98 la sută a născuților de la populația rezidentă în numărul născuților de la populația cu domiciliu după anul 2011 iar în cazul decedaților, unde proporția respectivă este 99,8 la sută, s-a apreciat că pentru exercițiul propus pot fi folosite datele de la populația cu domiciliu. Diferențele sunt nesemnificative.
În figurile 2 (VG) și 2 (LA) pot fi examinate curbele celor cinci indicatori în anii 1992-2020 în cele două abordări . Nu sunt diferențe la ratele natalității (rn în articol), mortalității (rm în articol) și scăderii naturale (sn în articol). La ceilalți doi indicatori sunt diferențe, la rata creșterii totale (ssp în articol) și rata migrației nete (m în articol). În figura 2 (VG) am inclus la legendă la cei cinci indicatori simbolurile folosite de autor. La rata scăderii totale apare în articol un surprinzător și imens declin în anul 2002. Cel foarte important și el din anul 2007 este bine motivat de recrudescența migrației externe odată cu intrarea țării în Uniunea Europeană. Este comun în ambele figuri. Surprinzătoare este în articol curba migrației nete (m), cu valori pozitive și anormala creștere din anul 2002. A doua deformare, din anul 2007, ar avea motivația deja menționată (intrarea în Uniunea Europeană) dacă ar avea valori negative. O precizare se impune asupra opțiunii foarte originale a autorului în materie de semnificație a migrației nete – m, ca diferență între sn-sporul natural și ssp-rata sporului statistic anual. Autorul menționează că o valoare pozitivă a ratei migrației implicite înseamnă migrația spre exterior (emigrație), iar o valoare negativă – migrație către interior (imigrația). Găsim astfel motivarea plasării neobișnuite a curbelor la valori pozitive în figura 2LA. În literatura demografică o rată pozitivă a migrației externe nete însemnă un număr al imigranților mai mare decât numărul emigranților și aport la creșterea populației. O rată a migrației nete negativă are semnificație opusă, un număr al emigranților superior celui al imigranților și contribuție la declinul populației.
Cred că cititorul are acum două abordări ale evoluțiilor celor cinci indicatori ai balanței demografice. Detectarea unei relații dintre regresul natalității, creșterea mortalității și migrație externă negativă, pe de o parte, și creșterea economică, pe de altă parte, este îndoielnică, în orice combinație și modelare ale celor cinci indicatori dacă plasăm raportul la nivel național. Situația poate fi diferită în profil teritorial dar în acest caz se impune introducerea unui al 6-lea indicator, migrația internă cu schimbare de domiciliu/reședință pe județe/regiuni de dezvoltare economică, variabilă care poate agrava scăderea populației rezidente (prin declin natural și/sau migrație externă netă negativă) ori poate reduce impactul dacă migrația internă netă este pozitivă și importantă.
În figurile 3A-3D sunt prezentate evoluții paralele ale Produsului Intern Brut pe locuitor și unii indicatori demografici, între Produsul Intern Brut și populația ocupată și între consumul populației și natalitate. Nu se remarcă o corelație între creșterea naturală, creșterea totală anuală, natalitate și dinamica PIB/loc. în figurile 3A și 3B. Se poate însă remarca, în suprafața încercuită, contribuția de excepție a exploziei migrației externe și regresului populației rezidente asupra creșterii PIB-ului pe locuitor în anii 2007-2009, odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Este însă o contribuție toxică, degradantă, ca și cea din toți anii de declin al numărului populației de după anul 1990. Creșterea modestă a PIB/loc. în anul 2021 provine din multiplele efecte economice negative ale Pandemiei-Covid 19. Ea se regăsește și în creșterea consumului final individual efectiv al gospodăriilor populației(*), chiar în ușor recul în figura 3C (punctul A), evoluția consumului fiind prezentată alături de cea a ratei natalității. Creșterea masivă a consumului, curba este similară cu cea a creșterii PIB/loc., nu a fost influențată de regresul natalității.
Scăderea numărului populației economic ocupate, efect al scăderii natalității și migrației externe negative, este cea mai importantă dinte consecințele scăderii natalității și migrației externe negative. În regresul populației ocupate din figura 3D pot fi remarcate două faze, cea cu recul mai important în anii 2002-2008 (spațiul A) și a doua, moderată, după anul 2008 (spațiul B). Populația ocupată este în cea mia mare parte în vârstă de 20-60 ani și face parte din întreaga populație la aceste vârste. Privind istoria demografică a acestei populații putem observa că reducerea ei după anul 2001 provine din intrarea la aceste vârste a generațiilor 1940-1980, în anii de război 1940-1944 natalitatea fiind foarte scăzută. A existat și perioada de regres masiv a numărului de născuți din anii 1957-1966 iar creșterea numărului de născuți după anul 1966 nu a putut compensa regresul din anii amintiți. Accentuarea moderată a reculului populației ocupate după anul 2008 provine esențial din intrarea la vârstele de 20-60 ani a generațiilor mici 1990-2005.
Impactul economic negativ cuantificabil al indicatorilor din balanța dinamicii demografice (concretizați în scădere naturală și prin migrație externă netă negativă) asupra dimensiunii populației ocupate apare prompt în cazul unei migrații negative de amploare dar reclamă un decalaj de timp în cazul regresului natalității. Curba populației ocupate este cea a instalării crizei forței de muncă. Originea ei se află în declinul natalității după anul 1990 și menținerea ei la valori scăzute și, deopotrivă, în emigrarea masivă a populației tinere și adulte. Importul de forță de muncă a devenit indispensabil. Numărul de lucrători străini care vor fi admiși pe piața forței de muncă în anul 2023 este de 100 de mii și se apreciază că numărul va crește potrivit cererilor depuse de companii. Evaluarea impactului economic negativ al reducerii populației în vârstă de muncă își găsește însă loc în folosirea modelelor de creștere economică. Înclin să cred că este un exercițiu mult mai complex dar alegerea și folosirea unuia or a unora din bogăția celor existente ar putea avea relevanță într-un context de declin al populației etalat pe 30 de ani și fără perspective de schimbare. Dimpotrivă. Un astfel de context demografic este unic, ca întindere și brutalitate, în istoria demografică a țării și în cea a celor mai multe dintre țările Uniunii Europene. Factorul human capital este inclus în aceste modele într-o varietate de forme, inclusiv ca populație ocupată economic, derivată din populația în vârstă de muncă (la rândul ei dependentă în măsură din ce în ce mai mare în țara noastră de nivelul scăzut al natalității și masivă migrație a populației tinere și adulte). În articol se amintește doar de structuri. Mai mult, îmi permit să sugerez domnului Academician Lucian Albu și institutului al cărui director este (Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române) continuarea drumului deschis de analiză a viitorului economic al țării în context de profundă criză demografică, de depopulare a țării și explorarea folosirii în premieră a unui model de creștere economică în context de declin al populației: The Mankiw-Romer-Weil Model with Decreasing Population Growth Rate (https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2856351) (Articolul mi-a fost cu amabilitate semnalat de distinsul Academician Emilian Dobrescu în urmă cu câțiva ani). Astfel de modele nu par a fi agreate de lumea specialiștilor în macroeconomie, ar fi o schimbare dramatică, dar s-ar putea ca instalarea declinului populației și în țări dezvoltate să ducă la reconsiderări și adaptări. În anul 2021 în 18 dintre Statele Membre ale Uniunii Europene s-a înregistrat scădere naturală a populației: Bulgaria, Croația, Grecia, Italia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și Romania. În celelalte 9 țări populația nu a scăzut, având fie creștere naturală și migrație netă pozitive, fie creștere naturală mai mare decât migrația netă negativă.
_____________________________________
(*) Constituie unul din principalele agregate macroeconomice.
Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populației cuprinde: cheltuielile gospodăriilor populației pentru cumpărarea de bunuri și servicii în scopul satisfacerii nevoilor membrilor lor, cheltuiala pentru consum individual al administrațiilor publice (produse, aparate și echipamente medicale, servicii de tratament ambulatoriu, servicii spitalicești, servicii de sănătate publică, servicii recreative și sportive, servicii culturale, învățământ, familie și copii, șomaj, locuințe, excluziune socială) și cheltuiala pentru consum individual al instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor (INS, Baza de date TEMPO).
_____________________________________
R e f e r i n ț e
Institutul Național de Statistică. Baza de date statistice TEMPO (la 20.01.2023).
Institutul Național de Statistică. Anuarul demografic al României, ediția 2015.
