O cercetare realizată de Institutul de Știință Weizmann ne face să privim realitatea dintr-o perspectivă complet nouă: suntem simpli spectatori ai lumii sau prezența noastră schimbă activ ceea ce ne înconjoară? Studiul, ale cărui concluzii au fost recunoscute de prestigioasa revistă Nature, sugerează că simplul act de a observa un fenomen poate influența modul în care se comportă materia la nivel microscopic.
Această legătură fascinantă între conștiință și realitatea fizică este un subiect central și în lucrările lui Gregg Braden, un autor cunoscut pentru modul în care îmbină descoperirile științifice cu spiritualitatea, oferind publicului o viziune în care gândurile și atenția noastră joacă un rol mult mai important în univers decât ne-am imaginat până acum.
„Un vid ar trebui să fie un spațiu complet gol. În realitate, însă, chiar și atunci când cercetătorii scot tot aerul dintr-un recipient, rămân particule de lumină (fotoni) care nu pot fi eliminate complet”, explică Gregg Braden.
Cercetătorii de la Weizmann Research Institute, spune Braden, au creat un recipient de sticlă din care aerul a fost eliminat complet, cu scopul de a vedea cum se comportă fotonii într-un spațiu cât mai apropiat de vid. Primul pas a fost să măsoare poziția fotonilor în recipientul gol. Rezultatul? Fotonii erau distribuiți complet aleatoriu.
„Sunt complet aleatorii. Aceștia sunt aceiași tipuri de fotoni, particule fundamentale ale materiei care alcătuiesc atomul însuși,” explică Braden. Totul părea conform așteptărilor.
„ADN-ul uman are un efect direct asupra fotonilor”
Apoi a urmat partea fascinantă, adaugă el. Cercetătorii au introdus ADN uman în recipient pentru a vedea dacă acesta are vreun efect asupra fotonilor. „Rezultatul: fotonii, care inițial erau haotici, au început să se ordoneze conform geometriei ADN-ului”, lămurește acesta.
Braden explică: „ADN-ul uman are un efect direct asupra fotonilor. Materialul din care suntem făcuți are un efect direct asupra materialului din care este făcută lumea.”
Astfel, ADN-ul nu este doar un cod genetic, ci este un factor activ, capabil să influențeze mediul înconjurător la nivel fundamental, crede el: „Acest experiment ilustrează că suntem conectați cu lumea din jurul nostru, așa cum susțin tradițiile spirituale ancestrale”.
Efectul observatorului
Fenomenul se leagă de ceea ce fizicienii numesc efectul observatorului, documentat pentru prima dată în experimentele dublei fante de la începutul secolului XX, conform spuselor sale.
Mai precis, în 1998, același experiment a fost repetat cu echipamente moderne și control mai strict, folosind fascicule de electroni, particule cuantice care formează materia. La acea vreme, cercetătorii raportau cum: „experimentul a arătat că, cu cât nivelul de observare este mai mare, cu atât influența observatorului asupra a ceea ce se întâmplă efectiv este mai mare.”
Cu alte cuvinte, atenția noastră nu este pasivă. „Cu cât ne concentrăm mai mult asupra unui fenomen, cu atât efectul nostru asupra lui este mai puternic. Aceasta a fost publicată într-un jurnal de prestigiu, Nature, pe 26 februarie 1998, volumul 391”.
Când știința și tradițiile antice se întâlnesc
Descoperirile moderne se aliniază unor învățături spirituale vechi, după cum Gregg Braden citează o sutră budistă Mahayana: „Realitatea există doar acolo unde mintea creează un punct de focalizare.”
Oriunde apare atenția și intenția noastră există un efect real asupra lumii. „Este un principiu intuit de tradițiile spirituale cu mii de ani înainte ca știința modernă să îl poată demonstra”.
„Albert Einstein a căutat o teorie unificată a universului, o explicație care să lege materia, energia, spațiul și timpul. Einstein nu accepta ideea că suntem atât de intim conectați cu universul încât am putea influența un eveniment care are loc în alt loc. El a numit acest fenomen «acțiune înfricoșătoare la distanță»,” este de părere Gregg Braden.
Chiar dacă formulele matematice erau corecte, mai spune el, Einstein nu a reușit să accepte că oamenii sunt participanți activi în realitate.
„Nu există observatori, ci doar participanți”
Profesorul John Wheeler, coleg și prieten al lui Einstein, a avut o perspectivă diferită, spune Braden, citându-l: „Acum învățăm că, pentru a observa chiar și un electron, trebuie să spargem acea placă de sticlă. Prin urmare, vechiul cuvânt «observator» trebuie eliminat. Nu există observatori. Trebuie să folosim un nou cuvânt: participant. Nu există observatori, ci doar participanți.”
Actul de a observa devine astfel un act de creație. În opinia sa, Universul și materia nu există independent de atenția noastră, participarea noastră activează realitatea.
Conexiunea dintre știință și spiritualitate pare a nu mai fi doar teoretică
Fiecare gând sau intenție are efecte măsurabile asupra lumii. „ADN-ul, atenția și conștiința noastră nu sunt pasive; ele modelează realitatea pe care o experimentăm. Oriunde privim în natură cu așteptarea că există ceva de văzut, acea așteptare este principiul care face ca acel «ceva» să existe. Actul de a privi este un act de creație”, conchide Braden.
Așadar, după spusele sale, conexiunea dintre știință și spiritualitate nu mai este teoretică: suntem participanți activi în univers, nu doar observatori.
Comentează