Legea împotriva traseismului pedepsește demisia ca gest de protest, de frondă, de onoare.
Să zicem că ești membru al unui partid de dreapta care susține proprietatea privată, libertatea de expresie, libertatea de mișcare, egalitatea în fața justiției, libertățile cetățenilor. Candidezi la primărie pe o astfel de platformă și cîștigi.
După doi ani partidul din care faci parte e preluat de o aripă extremistă sau pur și simplu liderii se dovedesc oportuniști și iubitori de totalitarisme și, ajunși la putere, schimbă foaia. Partidul se transformă într-unul care promovează naționalizarea, xenofobia, cenzura, restrîngerea libertăților cetățenilor pe diverse criterii (sociale, de rasă, etnie, sex, credință etc).
Ce-ți rămîne de făcut? Să lupți public împotriva partidului tău. Să iei atitudine. Să de dezici de noua orientare. Să-ți dai demisia în semn de protest, să atragi atenția opiniei publice despre pericolul pe care îl reprezintă astfel de idei și acțiuni politice. După ce îți dai demisia poți rămîne independent sau decizi să intri într-un partid care luptă împotriva unor astfel de derapaje totalitare.
Și ce face legea împotriva traseismului? Te pedepsește. Deși nu tu ai trădat electoratul, platforma pe care ai candidat, ci partidul e cel care a trădat. Trebuie să pleci din funcția de primar fiindcă îți respecți cuvîntul și alegătorii, fiindcă respecți Constituția și principiile democrației. Ești considerat trasest deși ești același, susții același idei, crezi în aceleași lucruri.
Nu e vorba doar de ”Legea împotriva traseismului” căci nu se pedepsește intrarea în alt partid ci plecarea dintr-un partid. E legare de glie. Nici cei care își dau demisia dintr-un partid și vor să rămînă independenți nu-și pot păstra mandatele. Nu sînt pedepsiți doar ”traseiștii” (deși în această categorie pot intra și oameni care nu și-au trădat alegătorii și principiile) ci și independenții. E pedepsită plecarea dintr-un partid, nu schimbarea partidelor.
Cei care susțin legea împotriva traseismului pornesc de la premisa că oamenii votează partide și că mandatul aparține partidului. Cînd omul pleacă din partid părăsește și mandatul, care rămîne partidului. Partidul poate să trădeze electoratul, să se transforme dintr-un partid democratic într-unul extremist, nu contează, partidul are întodeauna dreptate și indiferent ce face nu trădează și mandatul dat de alegători rămîne partidului, nu candidatului ales de cetățeni. În cazul primarilor e cu atît mai absurd în condițiile în care primarii sînt aleși uninominal.
La rîndul lor, pesediștii nu acceptă schimbarea alianțelor și majorităților în timpul unui mandat. Din punctul lor de vedere mandatul aparține alianței, numelui și siglei cu care s-a cîștigat mandatul. Un partid nu poate trece din opoziție la putere sau invers, majoritățile nu se pot schimba, alianțele nu se pot modifica. Totul trebuie să rămînă exact ca în secunda în care s-au validat rezultatele alegerilor.
Suporterii ”legării de glie” susțin că partidul care pierde primari pierde voturi. Însă, în același timp, susțin că primarul care pleacă din partidul sub a cărui siglă a fost ales își trădează electoratul și că voturile au fost date pentru partid, nu pentru primar. Păi dacă e așa, atunci partidul nu pierde deloc voturi, căci oamenii au votat partidul și la următoarele alegeri vor vota tot partidul și primarul plecat nu va lua voturi cu el.
Dragi suporteri ai ”legării de glie”, haideți să ne decidem. Ori voturile sînt date de alegători partidului și primarul care părăsește partidul e părăsit și de alegători și deci nu ia voturi cu el pentru alt partid, ori primarul cînd pleacă ia alegătorii cu el și văduvește astfel partidul de multe voturi, ceea ce înseamnă că voturile sînt date de alegători persoanei, nu partidului.
În condițiile în care alegătorii au votat partidul și se simt trădați de primar la următoarele alegeri (locale, parlamentare, prezidențiale) vor vota tot partidul și nu primarul trădător și partidul în care acesta a fugit.
Soluția împotriva cumpărării primarilor cu bani de la bugetul central este descentralizarea și autonomia financiară, nu legea împotriva traseismului.
(articol scris în 4 septembrie 2014)
Comentează