Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză din Ziarul Financiar relevantă pentru situația dezastruoasă cu care se confruntă România și din care aflăm care este capitolul la care suntem codașii Europei.
Ziarul Financiar:
Din grupul statelor foste comuniste din Europa Centrală şi de Est, Croaţia este singura cu o calitate a drumurilor mai mare decât media europeană, după cum arată un studiu al World Economic Forum. Pe locul doi, dar sub medie, se plasează Cehia şi Slovacia. România este pe ultimul loc. Este întrecută chiar şi de Bulgaria, cea mai săracă economie din UE.
Însă performanţa a adus datorii şi durere Croaţiei în vremuri de criză financiară şi economică. Croaţia este singura ţară din UE unde puterea de cumpărare a scăzut din 2008, anul de maxim al crizei financiare globale, până în 2016. În vara anului trecut, presa croată specula că această ţară, dacă nu-şi accelerează ritmul de dezvoltare, va ajunge mai săracă decât România. Nici cehii nu sunt mulţumiţi de ce au făcut până acum. Pentru realizarea planurilor din anii 1990, care ar fi trebuit să fie gata în prezent, ar mai trebui trei decenii dacă este menţinut ritmul de investiţii.
În ultimele două decenii, Croaţia şi-a extins semnificativ reţeaua rutieră cu investiţii mari în autostrăzi pentru a uni cât mai multe regiuni şi pentru a stimula creşterea economică şi turismul. Dacă la sfârşitul anului 2002 Croaţia avea 749 de kilometri de autostradă şi drum expres, la sfârşitul anului 2016 totalul de kilometri se situa la 1.314.
În anii 2000, Croaţia a intrat într-o febră a construcţiei de autostrăzi, de care are nevoie pentru a-şi susţine sectorul turismului, dezvoltat mai ales pe litoral şi devenit o bază a economiei. Autostrăzile au fost finanţate cu credite, iar companiile de stat responsabile cu infrastructura rutieră sunt şi acum împovărate cu datorii. Croaţia a intrat în UE abia în 2013, astfel că nu a putut beneficia de fonduri europene în perioada de boom a autostrăzilor.
După 20 de ani de investiţii enorme în infrastructură, companiile de stat Drumuri Croate, Autostrăzi Croate şi Drumul expres Rijeka-Zagreb au rămas împovărate cu datorii de 5,2 miliarde de euro (în 2016), acoperite complet cu garanţii de la stat. Banca Mondială apreciază că sectorul are nevoie de management mai bun şi de soluţii pentru îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Vizita efectuată în China de preşedintele francez Emmanuel Macron se profilează deja ca un mare succes pe toate planurile: diplomatic, economic şi cultural. Cele două ţări, Franţa şi China, se poziţionează ca doi lideri mondiali avînd un rol important într-o lume tot mai instabilă. Seful statului francez se întoarce miercuri la Paris cu numeroase contracte semnate, dintre care unul ţine de domeniul nuclear civil şi este prezentat de Agenţia France Presse ca fiind “colosal”. Emmanuel Macron şi omologul său chinez Xi Jinping mai anunţă deschiderea, la Sanhai, a unui centru de artă modernă, filială a muzeului parizian Georges Pompidou.
Se spune că liderii chinezi cred în numerologie, şi mai ales în resursele benefice ale cifrei 8. Nu întîmplător Jocurile Olimpice de la Beijing au avut ca dată inaugurală 8.08.2008. Si Emmanuel Macron s-a dus în prima sa vizită în China pe data de 8.01.2018… Poate că data i-a purtat deci noroc. In orice caz, el a obţinut multe lucruri de la Xi Jinping, printre altele această declaraţie: “Noi am decis de comun acord să rămînem într-un contact strîns, să întărim schimburile la nivel înalt şi să continuăm împreună să jucăm un rol de lider în ce priveşte tendinţele internaţionale.” De partea sa, Emmanuel Macron a declarat că o “nouă eră se deschide în relaţiile dintre Franţa şi China”.
Seful statului francez beneficiază, am putea spune, de un context extrem de favorabil pentru a-şi impune prezenţa, energia şi ideile pe plan internaţional. In China populaţia îl simpatizează în primul rînd pentru că este tînăr şi energic. Chiar şi faptul că are o soţie mai vîrstnică decît el (cu peste două decenii) pare să fie un element favorabil. Chinezii văd mult “romantism” în această diferenţă de vîrstă, semn de “dragoste adevărată”.
Veştile care vin de la Pekin în contextul acestei vizite sunt care de care mai bune. Francezii ar urma să construiască în China o uzină de tratare a deşeurilor radioactive. Firma Airbus ar urma să-şi amplifice cadenţa construcţiei de avioane pentru chinezi. Peste şase luni China va ridica embargoul pe carnea de vită provenind din Franţa. Preşedintele Xi Jinping pare să fie de acord cu cererea Parisului legată de reechilibrarea shimburilor comerciale bilaterale. Cum este cazul şi cu alte multe ţări, Franţa importă infinit mai mult din China decît exportă. Iar faptul că o instituţie prestigioasă precum centrul Pompidou mai face un pui, în faimosul Sanhai, este o altă victorie “colosală” a Franţei, pe plan cultural. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Începutul de an 2018 ne găseşte într-o deplină furtună de magnitudinea unui uragan în orientul Mijlociu. Şi totul nu a pornit de la declaraţia lui Donald Trump despre recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel, nici de la rivalităţile marilor puteri implicate pe teren în Siria, nici măcar de la reaşezările determinate de ambiţiile kurde la independenţă după dispariţia de pe teren a Daesh Stat islamic.
Vorbim aici strict despre războaiele în curs în regiune – israeliano-palestinian şi israeliano-arab, rivalitatea şi confruntarea israeliano-palestiniană, Siria, Yemen, războiul economic şi politic al monarhiilor Golfului cu Qatarul şi Frăţia Musulmană – despre reforme şi schimbări tectonice în sânul actorilor regionali.
În Iran, manifestaţiile de protest din noul val au tulburat puternic situaţia regională, odată ce subiectul a ajuns imediat în Consiliul de Securitate, adus de Rusia, care a acuzat ingerinţele SUA în problemele interne, dar subliniind semnalarea de către Washington a faptului că nu e dispus ca reprimarea protestatarilor (21 morţi, răniţi şi peste 1000 de arestaţi) să mai fie ignorată ca în Siria lui Al Assad. Peste programul electoral al preşedintelui Donald Trump, care acuza fosta administraţie şi dorea anularea oricărui acord cu Iranul, respectiv revenirea la sancţiuni, perspectiva relaţiilor cu Teheranul se anunţă una problematică chiar din acest an.
În Arabia Saudită, valul de reforme şi schimbări masive economice, prin diversificare şi renunţarea la preeminenţa petrolului, a dus la proteste puternice şi arestări în sânul familiei regale, dar şi între cei mai bogaţi membri ai guvernului şi oameni de afaceri din Regat. Mohammad bin Sultan, omul forte al reformelor, atrage sprijinul populaţiei educate printr-o formulă de dictatură de dezvoltare în favoarea populaţiei care vitregeşte prinţii saudiţi din familie şi reaşează bătălia pentru putere, poziţionând Arabia Saudită alături de Occident, într-o postură tot mai asertivă şi cu o rivalitate tot mai pronunţată cu Iranul, şi după cele două rachete balistice interceptate, lansate din Yemenul controlat de mişcarea Al Huthi către Riyadh. (Mai multe detalii AICI)
realitatea.net:
Într-o țară în care nicio instituție a statului nu funcționează cum trebuie, înseamnă, pe cale de consecință, că nimic nu funcționează cum trebuie, iar asta este grav. Foarte grav! Vinovații nu trebuie căutați, însă, doar la vârful Poliției, cel puțin în contextul noului scandal cu presupusul polițist pedofil, ci mult mai sus, la vârful puterii. Toți cei care s-au succedat la guvernare după 1990 încoace sunt vinovați că intituțiile statului sunt bolnave.
Nu o să stigmatizez Internele pentru acest nou scandal. Fiecare pădure are uscături. Nu este singura instituție unde nu s-a făcut reformă, iar lucrurile merg într-o direcție greșită. Sănătatea este la pământ. Oamenii mor cu zile între spitale, sau în spitale. Educația, după ce a fost siluită de reforme fără cap, este praf. Și vorbim de două domenii vitale, care ajută un om să se dezvolte frumos și armonios.
În ceea ce privește siguranța cetățeanului, s-au risipit mulți bani. S-au înființat structuri noi, la nivelul primăriilor, al căror rol este discutabil și dispensabil. Mici armate de agenți în subordinea primarilor de sector, plătiți mai bine decât polițiștii care își pun viața în pericol pe străzi. Cei mai mulți dintre ei au noțiuni minimale de legislație, iar în privința testării psihologice am mari rezerve. Și știu ce spun. Dacă la nivel central testarea psihologică este superficială, cum o fi la nivel local?
La nivel central, abia acum se vorbește despre testarea psihologică deficitară și despre necesitatea unui nou statut al polițistului. Există deja un proiect. A fost în dezbatere publică și a intrat, se pare, în circuitul de avizare. Proiectul, încropit pe repede înainte, are însă multe hibe. Dă o putere mult prea mare polițiștului și pleacă de la premisa, eronată, că orice ins este un potențial infractor. Inițiativa nu pune accent pe prevenție și este croită, exclusiv, în jurul ultrajului.
Necesitatea unui nou statut al polițistului a apărut după mediatizarea excesivă și iresponsabilă a două cazuri de ultraj. Cazurile de abuz sunt însă cu mult mai numeroase și, de multe ori, sunt dosite sub preș. Ultimul caz, cel al presupusului polițist pedofil, pe care colegii îl alintau cu apelativul "violatorul", este cea mai crasă dovadă de abuz și complicitate la abuz. Șefii și colegii îi cunoșteau metehnele, dar au ales să tacă. De ce? (Mai multe detalii AICI)
