Cu doar câteva zile înainte de startul anului universitar, tot mai mulți studenți care ajung la ghișeele CFR pentru a-și cumpăra bilete sau abonamente cu reducere se lovesc de aceeași cerință neașteptată: dacă dețin carte electronică de identitate (CEI), trebuie să aducă „Certificatul privind domiciliul” emis de Evidența Populației. Motivul este unul tehnic, dar cu efecte foarte concrete: CEI nu are adresa tipărită, iar ghișeele nu dispun încă de cititoare pentru cipul care conține informațiile complete.
Situația lovește fix în perioada aglomerată a reînnoirii abonamentelor și a stabilirii rutelor de călătorie pentru semestrul de toamnă. La casele de bilete, studenții spun că au aflat abia la fața locului de noua cerință. „Fiu-meu a pățit-o azi în Gara de Nord: nu a anunțat nimeni, afli când ajungi la ghișeu”, povestește un părinte. Altul rezumă amar: „Practic tot cu o hârtie mergi… maximă digitalizare”. Iar explicația de fond revine obsesiv: „CFR nu are cu ce să citească cărțile electronice; în cip sunt toate informațiile”.
Cerința vine pe fondul modificărilor aduse regimului de facilități: reducerea de 90% pentru studenți (clasa a II-a, toate categoriile de trenuri) se aplică strict pe ruta dintre localitatea de domiciliu și localitatea universității, nu pe orice traseu, cum se întâmpla în trecut. Ca să acorde reducerea, operatorul trebuie să verifice domiciliul — lucru simplu când adresa e imprimată pe vechile buletine, dar care devine problemă în cazul CEI.
„E pe modelul ‘cererile online se depun la ghișeul 3’”
Pentru a acoperi această „gaură” procedurală, Ministerul Transporturilor a pus în consultare publică un proiect de hotărâre care formalizează obligația: studenții care prezintă CEI trebuie să aducă, pe lângă legitimația sau adeverința de student, certificatul de domiciliu emis de Evidența Populației. Documentul poate fi eliberat fizic sau electronic din Registrul Național de Evidență a Persoanelor (RNEP) și, teoretic, poate fi prezentat și în format digital pe telefon. Practic însă, mărturiile din gări indică faptul că formatul pe hârtie rămâne preferat sau chiar solicitat, din lipsa unor fluxuri clare de verificare a fișierelor digitale la ghișeu.
Din discuțiile strânse în ultimele zile reiese un tablou amestecat. Unii părinți spun că au primit certificatul odată cu eliberarea CEI și îl țin „scanat pe telefon”, prezentându-l la nevoie. Alții mărturisesc că au trebuit să revină după ce, la ghișeu, li s-a cerut „hârtia în original”. „E pe modelul ‘cererile online se depun la ghișeul 3’”, ironizează o studentă. „E aberant”, completează altcineva, în timp ce un alt părinte remarcă faptul că, deși soluția digitală există, „CFR o să cumpere cititoare cu timpul”.
Efectul imediat este aglomerarea la casele de bilete și frustrarea celor care își planificaseră pe ultima sută de metri abonamentele: fie pierd timp ca să obțină certificatul, fie plătesc preț întreg până când își pun actele în ordine. Pentru varianta electronică, ai nevoie de cont în RNEP (autentificabil inclusiv prin ROeID, cu validare video), însă rămâne incert cât de confortabil pot procesa ghișeele documentele afișate pe ecranul telefonului.
Studenții au gratuitate, dar nu prea
Contextul mai larg explică de ce cerința a apărut tocmai acum. După anii cu gratuitate integrală și apoi cu reduceri aplicabile pe orice rută, ultima schimbare a strâns șurubul la „domiciliu–universitate”: pentru a preveni abuzurile și pentru a ținti mai bine banii publici, dovada adresei devine piesă centrală. Problema e că tehnologia de pe documentele românilor a mers mai repede decât dotarea ghișeelor. CEI a scos adresa de pe fața actului și a mutat-o în cip; infrastructura de front-office a rămas în urmă, iar „digitalizarea” se face, deocamdată, cu extras tipărit.
Pe termen scurt, sfatul realist pentru studenții cu CEI este să obțină din timp Certificatul privind domiciliul — fie fizic de la Evidența Populației, fie electronic din RNEP — și să vină cu o copie tipărită la ghișeu, pentru a evita drumurile în plus și cozile. Pe termen mediu, mingea e în terenul instituțiilor: dotarea casieriilor cu cititoare CEI și proceduri unitare de verificare a actelor digitale ar închide cercul unei digitalizări care, altfel, rămâne „pe hârtie”.
Până atunci, imaginea din gări rămâne aceeași: studenți cu acte digitale, trimiși după adeverințe pe hârtie, într-un du-te-vino birocratic care riscă să umbrească un drept câștigat — reducerea substanțială a costului transportului către facultate — chiar înainte de primul curs al toamnei.
Comentează