Sancționarea disciplinară a doi judecători de la Curtea de Apel Pitești, pentru că au folosit comportamentul avocaților unui inculpat drept argument pentru agravarea pedepsei, a declanșat o nouă campanie de victimizare. Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, acuză o „dictatură” în justiție și sugerează că cei doi judecători ar fi fost pedepsiți pentru curajul de a-l trimite la închisoare pe fostul ministru Daniel Chițoiu. În realitate, discuția nu privește vinovăția acestuia, stabilită definitiv după accidentul rutier în care au murit două persoane, ci limitele puterii judecătorilor și respectarea unor drepturi fundamentale. Un inculpat poate merita închisoarea fără ca judecătorii să aibă dreptul să îl pedepsească suplimentar pentru că nu s-a autoincriminat sau pentru că avocații săi au folosit proceduri legale de apărare.
Secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM a decis joi, 5 noiembrie, sancționarea judecătorilor Ioan Fundătureanu și Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel Pitești, pentru exercitarea funcției cu rea-credință, abatere prevăzută de articolul 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022.
Ioan Fundătureanu a primit sancțiunea retrogradării din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal, iar Costin Andrei Stancu a fost sancționat cu diminuarea indemnizației brute lunare cu 10% pentru un an. Hotărârea a fost adoptată cu majoritate de voturi, existând și o opinie separată în sensul respingerii acțiunii disciplinare. Sancțiunile nu sunt definitive, cei doi judecători având posibilitatea să formuleze recurs la Completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia privește modul în care cei doi magistrați au motivat condamnarea fostului ministru Daniel Chițoiu la patru ani de închisoare cu executare, în ianuarie 2026, după ce prima instanță îi aplicase o pedeapsă de trei ani cu suspendare.
CSM nu i-a sancționat pentru că l-au condamnat pe Daniel Chițoiu și nici pentru că au considerat necesară o pedeapsă mai severă. I-a sancționat pentru că, în justificarea agravării pedepsei, au folosit inclusiv comportamentul profesional al avocaților inculpatului, atribuindu-i acestuia consecințe sancționatorii pentru demersuri efectuate în cadrul apărării.
CSM: Nu o simplă eroare, ci o încălcare conștientă și flagrantă a legii
Potrivit informării transmise de Secția pentru judecători a CSM, problema analizată în procedura disciplinară nu a fost legalitatea sau temeinicia condamnării lui Daniel Chițoiu. Consiliul nu a rejudecat dosarul penal, nu a reevaluat probele și nu a stabilit că pedeapsa de patru ani ar fi fost excesivă.
Problema supusă judecății a fost dacă un judecător poate agrava pedeapsa unei persoane pentru modul în care avocatul acesteia și-a exercitat atribuțiile profesionale. Răspunsul majorității Secției pentru judecători a fost negativ.
CSM a invocat legalitatea sancțiunii penale și caracterul personal al răspunderii penale, două principii fundamentale în dreptul penal.
Articolul 74 alin. (1) lit. f) din Codul penal permite instanței să țină seama de conduita inculpatului în cursul procesului, dar nu permite atribuirea automată a comportamentului profesional autonom al avocatului persoanei pe care acesta o reprezintă.
Mai mult, Secția a apreciat că cei doi judecători au încălcat legea cu rea-credință, nu doar printr-o interpretare juridică greșită. Inclusiv în procedura disciplinară, magistrații au continuat să susțină posibilitatea folosirii conduitei avocatului pentru agravarea situației juridice a clientului.
CSM a apreciat încălcarea drept una de „o gravitate macroscopică”, incompatibilă cu exigențele elementare ale funcției judiciare. Este greu de înțeles cum examinarea unei asemenea probleme juridice poate fi redusă, fără alte argumente, la o presupusă răzbunare împotriva unor „judecători curajoși”.
Claudiu Sandu vorbește despre „dictatură” și transformă sancțiunea într-o poveste despre răzbunare
Una dintre cele mai vehemente reacții la decizia CSM a venit chiar din interiorul Consiliului, din partea procurorului Claudiu Sandu. Într-o postare pe Facebook, acesta a denunțat ceea ce a numit „dictatura în toată splendoarea”, prezentând sancționarea celor doi judecători drept un avertisment transmis magistraților independenți.
Sandu a susținut că judecătorii au fost sancționați pentru o opinie juridică și a încercat să minimalizeze importanța comportamentului avocaților în motivarea pedepsei. „Este evident pentru orice profesionist ca nu atitudinea avocaţilor inculpatului a condus la majorarea pedepsei”, a afirmat procurorul.
Numai că această susținere intră în contradicție cu ceea ce chiar judecătorii au consemnat în hotărârea penală. Mai mult, procurorul CSM a sugerat existența unei răzbunări legate de un concurs anterior pentru conducerea Curții de Apel Pitești, la care unul dintre magistrații sancționați ar fi participat împotriva unui candidat susținut de actuala conducere a sistemului judiciar.
În loc să răspundă problemei juridice concrete, discursul lui Claudiu Sandu mută dezbaterea către presupuse conspirații și lupte pentru putere. Este un mecanism recognoscibil al propagandei anti-justiție, care identifică doi magistrați prezentați drept victime, construiește o poveste despre persecuție și trece sub tăcere motivul concret al sancțiunii.
Paradoxal, cei doi judecători beneficiază de garanțiile procesuale a căror respectare a fost pusă în discuție prin propria lor motivare penală. Faptul că un judecător este sancționat disciplinar nu îl transformă automat într-un erou, după cum nici faptul că a condamnat un politician nu îl plasează deasupra legii.
Ce au scris, de fapt, judecătorii despre avocații lui Daniel Chițoiu
Pentru a înțelege sancțiunea CSM, trebuie revenit la motivarea deciziei penale nr. 3/A din 8 ianuarie 2026. Cei doi judecători au considerat că pedeapsa de trei ani cu suspendare aplicată de Judecătoria Pitești era prea blândă, având în vedere gravitatea accidentului și decesul celor două victime.
Până aici, discutăm despre aprecierea judiciară a gravității unei infracțiuni. Problema apare în momentul în care instanța introduce în argumentație comportamentul procesual al inculpatului și al avocaților.
Judecătorii fac referire la cererile de recuzare a unor membri ai completului de judecată, la sesizarea Inspecției Judiciare, la solicitarea administrării unor probe privind eventuale probleme medicale ale victimelor și la contestarea imparțialității instanței. Ei califică acest comportament drept inacceptabil și îl asociază cu tergiversarea procesului.
Un avocat poate exercita abuziv drepturile procesuale, iar legea permite sancționarea abuzurilor în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală. Cert este că o cerere de recuzare nu este abuzivă doar pentru că a fost respinsă, o solicitare de probe nu devine automat nelegitimă pentru că instanța o consideră inutilă, iar sesizarea Inspecției Judiciare este, în sine, un mecanism legal, nu o circumstanță agravantă.
Dacă aceste demersuri sunt exercitate cu rea-credință, instanța poate folosi instrumentele procesuale prevăzute de lege. Ceea ce nu poate face este să transforme automat conduita profesională a avocatului într-un motiv pentru agravarea răspunderii penale a clientului. Adică exact problema identificată de CSM.
Și mai grav: judecătorii au invocat inclusiv nerecunoașterea vinovăției
Dincolo de aspectul care a făcut obiectul procedurii disciplinare, motivarea conține o altă problemă juridică serioasă, distinctă de constatarea CSM. Judecătorii au invocat explicit refuzul lui Daniel Chițoiu de a-și recunoaște vinovăția.
În hotărâre se arată că inculpatul a susținut o altă desfășurare a accidentului, încercând să atribuie responsabilitatea victimei.
Apoi judecătorii formulează următoarea concluzie: „Această atitudine de nerecunoaștere a vinovăției cuplată cu încercarea de a arunca vina pe victimă trebuie să își găsească efecte și în regimul sancționator, în parametri ceva mai gravi decât cei stabiliți de prima instanță.”
Daniel Chițoiu nu avea obligația să recunoască acuzația, nici să contribuie la propria condamnare. Avea în schimb dreptul să conteste versiunea procurorilor și să susțină că accidentul s-a produs în alte împrejurări.
Articolul 83 din Codul de procedură penală protejează dreptul inculpatului de a nu da declarații fără a suporta consecințe defavorabile pentru refuz, iar articolul 99 alin. (2) consacră dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Aceste garanții sunt în acord cu dreptul la un proces echitabil consacrat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Desigur, instanța poate respinge versiunea inculpatului și poate aprecia, în condițiile legii, conduita sa reală în proces. Dreptul la apărare nu oferă imunitate pentru comportamente procesuale abuzive. Există însă o mare diferență între a constata că explicațiile inculpatului sunt contrazise de probe și a considera că nerecunoașterea vinovăției trebuie să conducă la un tratament sancționator mai sever. Una este să acorzi un beneficiu legal celui care își recunoaște fapta, cu totul altceva este să îl pedepsești suplimentar pe cel care refuză să se autoincrimineze.
În cazul Chițoiu, această distincție este cu atât mai importantă cu cât majorarea de la trei la patru ani de închisoare a eliminat posibilitatea suspendării executării pedepsei, în condițiile articolului 91 din Codul penal. Evident, nu se poate afirma că nerecunoașterea vinovăției a fost singura cauză a majorării pedepsei, dar formulările din motivare arată că și refuzul recunoașterii a fost introdus explicit în raționamentul sancționator. Aceasta este o problemă care nu poate fi justificată prin simplul fapt că inculpatul era vinovat.
Daniel Chițoiu merită condamnarea. Nimeni nu contestă moartea celor două victime
Poate cea mai periculoasă manipulare din această dezbatere este tentativa de a prezenta sancționarea judecătorilor drept o formă de protejare a unui fost demnitar responsabil pentru moartea a două persoane.
Daniel Chițoiu a provocat, la 26 decembrie 2019, un accident rutier pe DN7, în județul Argeș. Autoturismul său Audi A5 a pătruns pe contrasens și a lovit frontal o Dacia Logan, provocând moartea lui Pristavu Haralambie și a soției acestuia, Pristavu Elisabeta.
Instanțele au stabilit că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a fostului ministru. Declarațiile martorilor și expertiza judiciară au confirmat pătrunderea autoturismului condus de Chițoiu pe contrasens, iar versiunea sa privind o presupusă manevră periculoasă a celuilalt șofer a fost respinsă ca neconfirmată de probe.
Consecințele accidentului sunt tragice, iar răspunderea penală a fost stabilită definitiv. Nimeni nu trebuie să îl transforme pe Daniel Chițoiu într-o victimă a justiției și nimeni nu este obligat să considere că o pedeapsă de patru ani de închisoare ar fi prea severă.
Dar a recunoaște vinovăția inculpatului nu înseamnă a aproba automat orice argument folosit de judecători. Poți susține că Daniel Chițoiu merită să execute o pedeapsă cu închisoarea și, în același timp, că magistrații au încălcat legea atunci când au inclus exercitarea dreptului la apărare printre motivele de agravare a sancțiunii. Cele două afirmații nu se contrazic. Dimpotrivă, tocmai respectarea drepturilor persoanelor vinovate demonstrează că sistemul judiciar funcționează pe baza legii, nu a răzbunării.
Independența judecătorului nu înseamnă dreptul de a pedepsi după bunul plac
Sancționarea judecătorilor pentru motivarea unei hotărâri poate deveni periculoasă dacă este folosită pentru intimidarea magistraților. Independența justiției presupune că o interpretare juridică greșită, o motivare discutabilă sau chiar desființarea unei hotărâri într-o cale de atac nu trebuie să atragă automat răspunderea disciplinară.
Judecătorii trebuie să poată decide fără teama că vor fi sancționați pentru fiecare soluție nepopulară. Asta nu înseamnă că orice încălcare a legii, indiferent cât de gravă sau conștientă, trebuie protejată sub pretextul independenței.
CSM a făcut tocmai această distincție, apreciind că, în cazul celor doi magistrați, au fost încălcate cu rea-credință principii fundamentale ale dreptului penal. Dacă Înalta Curte va considera că majoritatea Secției pentru judecători a greșit, are competența să desființeze sancțiunile.
Independența judecătorului există pentru protejarea actului de justiție, nu pentru a-l exonera pe magistrat de orice răspundere. La fel cum independența avocatului există pentru protejarea dreptului la apărare, nu pentru a justifica eventuale abuzuri. Statul de drept presupune respectarea ambelor principii.
Daniel Chițoiu nu este un erou și nu are nevoie să fie transformat într-unul. Este un om condamnat definitiv pentru un accident în care au murit două persoane. Dar nici judecătorii care au folosit argumente nepermise în motivarea agravării pedepsei nu trebuie prezentați drept martiri ai justiției.
Un sistem judiciar în care inculpatul trebuie să se teamă că va primi mai mulți ani de închisoare dacă nu recunoaște fapta sau dacă avocatul său formulează prea multe cereri trimite cu gândul mai degrabă la stalinism, la o perioadă în care dreptul la apărare era o simplă formalitate. Cine transformă judecătorii sancționați pentru asemenea derapaje în falși eroi, pretinzând că apără independența justiției, apără de fapt ideea că un judecător poate fi mai presus de lege.
