Peste 40% dintre profesorii de învățământ preșcolar și primar au observat frecvent comportamente discriminatorii pe criterii de etnie sau de gen în rândul copiilor. Asta arată o consultare online la care au participat peste 1.600 de cadre didactice, realizată de Asociația Cu Alte Cuvinte (CUAC), potrivit Mediafax.
În ceea ce privește discriminarea de gen, 77.6% dintre profesori afirmă că au observat frecvent situații în care copiii evită anumite culori pentru că le consideră „nepotrivite pentru genul lor”, precum rozul sau roșul fiindcă ar putea fi percepute drept „culori feminine”. Doar 7.8% dintre participanți au afirmat că asemenea situații sunt rare, iar sub 1% au spus că nu le-au întâlnit niciodată.
De asemenea, aproape jumătate dintre profesori (44.2%) au observat că fetele rome sunt tratate diferit de către colegii lor de alte etnii, iar mai bine de unul din zece dascăli (10.7%) afirmă că asemenea situații apar frecvent.
În ceea ce privește natura acestui tratament, aproximativ 40% dintre profesorii-respondenți îl descriu ca fiind mai degrabă negativ, față de doar 28.6% care au afirmat că este pozitiv.
Pe de altă parte, peste 30% dintre cadrele didactice declară că nu cunosc natura tratamentului diferit oferit fetelor rome de către ceilalți elevi. Practic, acești profesori evită să spună dacă tratamentul diferit față de fetele rome este mai degrabă pozitiv sau negativ.
„Acest rezultat, al tăcerii practic, reprezintă un semnal că lipsa de formare a profesorilor, invizibilitatea fetelor rome și probabil disconfortul cadrelor didactice în a aborda aceste teme, care pot fi sensibile pentru ei, lasă realități nespuse. În acest context, mesajul esențial este următorul: Educația este primul loc în care copiii învață cine sunt și cine pot deveni, iar familia este primul spațiu unde ei simt dacă sunt iubiți și valorizați. Când fetele rome cresc între școală și acasă în medii care le recunosc demnitatea și le oferă modele reale, ele prind încredere și își afirmă vocea. Dacă însă nu se regăsesc în manuale, în povești sau în respectul colegilor, mesajul pe care îl primesc este că ele nu contează. De aceea, nu vorbim doar despre educație, ci despre crearea de spații sigure, în care fiecare copil — indiferent de gen sau etnie — să se simtă văzut, ascultat și valorizat”, a declarat Dr. Nicoleta Bițu, activistă romă.
Mărturiile profesorilor
Câteva dintre mărturiile profesorilor care au răspuns la consultarea online CUAC:
„Am observat că fetele rome sau cele aflate în situații materiale precare sunt așezate mereu în ultimele bănci, nu sunt incluse în grupurile clasei și lucrează de obicei izolate”.
„Fetele rome și cele din familii sărace sunt privite cu superioritate de ceilalți colegi și colege și sunt excluse de la unele jocuri, în special cele care presupun atingere (când facem un cerc, când jucăm jocuri cu mâinile, când e ziua cuiva și ne îmbrățișăm)”.
„În clasă am avut un băiețel care, la început, nu se putea apropia și nu își accepta deloc colega de altă etnie, făcând uneori remarci discriminatorii. Odată cu trecerea anilor și cultivând un climat de empatie și prietenie, în care nu am lăsat situațiile discriminatorii nerezolvate, au ajuns să fie prieteni”.
Între tipurile de sprijin considerate utile pentru reducerea discriminării, prioritatea clară pentru profesorii consultați este cea legată de materialele educaționale incluzive (77.8%). Acestea sunt urmate de: cursurile de formare pentru profesori (57.5%); resursele online și ghidurile (52%); coachingul din partea unor specialiste (48.3%).
„O decizie a noastră este faptul ca fetele rome nu trebuie să mai fie așezate în ultimele bănci ale clasei și nici ale societății. Fiecare gest de excludere le spune că nu aparțin școlii, însă clasa aparține fiecărui copil. Se impune o educație care să învețe empatia, nu prejudecata, și egalitatea de șanse pentru fete și romi care să se predea în manuale și în fiecare clasă. Am recunoștință pentru poveștile unde profesorii au ales să intervină când au fost diferențieri și excluderi. Astfel, s-au pus bazele unor prietenii în clasă și a unor viitoare specialiste de etnie romă”, a declarat Crina Mureșanu, practiciană și expertă în intersecționalitate.
„Aceste rezultate arată că stereotipurile pe bază de gen sau de etnie sunt încă prezente în școlile și grădinițele din România, iar asta reflectă nevoia de formare a profesorilor, precum și dezvoltarea de resurse care să-i ajute în acest scop, așa cum facem prin proiectul Clopoțelul Schimbării. În același timp, vedem în școlile cu care lucrăm că este nevoie de mai multe resurse educaționale prietenoase pentru copii așa cum sunt cărțile realizate de Asociația Cu Alte Cuvinte”, a declarat Minodora Cerin, manager de proiect în cadrul asociației CUAC.
„Clopoțelul Schimbării” este un proiect realizat de Asociația Cu Alte Cuvinte cu finanțare oferită prin Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), cu scopul de a reduce prejudecățile și a promova diversitatea și incluziunea în școli.
Comentează