Exercitarea unui rest de mandat al altui judecător reprezintă doar o substituţie de mandat, nu un mandat propriu, se arată într-o opinie separată la motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a României a admis parţial sesizarea PNL şi USR privind imunitatea judecătorilor constituţionali, anunță Agerpres.
Vezi AICI documentul.
ÃŽn opinia separată, semnată de judecătorii constituÅ£ionali Marian Enache, Livia Stanciu ÅŸi Simona-Maya Teodoroiu, se apreciază că CCR ar fi trebuit să respingă ca neîntemeiată obiecÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate referitoare la posibilitatea înnoirii în funcÅ£ie, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deÅ£inut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător.Â
"Potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) din ConstituÅ£ie, mandatul judecătorului constituÅ£ional are o durată de 9 ani. Acest mandat, cu o durată de 9 ani, nu poate fi prelungit sau înnoit. ConsecinÅ£a logică a acestor prevederi este aceea că exercitarea unui rest de mandat al altui judecător reprezintă doar o substituÅ£ie de mandat, respectiv o exercitare a restului de mandat al titularului, ÅŸi în niciun caz un mandat propriu, ca mandat sui-generis, aÅŸa cum se arată în prezenta decizie, (...) ceea ce ar fi o inovaÅ£ie juridică în afara cadrului constituÅ£ional ÅŸi legal", precizează opinia separată.Â
Conform aceleiaÅŸi surse, persoana care se substituie titularului nu exercită un mandat propriu, ci doar înlocuieÅŸte titularul în exercitarea mandatului său. Pe de altă parte, mandatul de 9 ani pentru care un judecător devine titular, obÅ£inut după exercitarea unui rest de mandat al altui judecător, nu poate fi asimilat unei prelungiri sau înnoiri de mandat.Â
"Dacă se acceptă ideea potrivit căreia persoana care este numită pentru restul de mandat al unui judecător ocupă, de fapt, propriul său mandat, atunci, pe cale de consecinţă, este consacrat ÅŸi un altfel de mandat decât cel expres prevăzut de ConstituÅ£ie în art. 142 alin. (2), ceea ce înseamnă, în fapt, încălcarea acestui text constituÅ£ional", consideră semnatarii opiniei separate.Â
Curtea ConstituÅ£ională a admis parÅ£ial, pe 20 martie, sesizarea PNL ÅŸi USR privind imunitatea judecătorilor constituÅ£ionali.Â
CCR preciza atunci, într-un comunicat transmis AGERPRES, că a admis cu majoritate de voturi obiecÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că dispoziÅ£iile Legii pentru modificarea ÅŸi completarea Legii 47/1992, referitoare la sintagmele "urmărirea penală" ÅŸi "la cererea ministrului JustiÅ£iei", sunt neconstituÅ£ionale.Â
"Curtea a constatat că introducerea unei terÅ£e autorităţi în procedura de ridicare a imunităţii, parte componentă a puterii executive, care nu are nicio competenţă cu privire la aspectele de natură procesual penală cercetate ÅŸi sesizate, contravine nu numai prerogativelor constituÅ£ionale ale Ministerului Public ÅŸi, implicit, principiului separaÅ£iei puterilor în stat, ci ÅŸi, prin consecinÅ£ele pe care dreptul de veto pe care ministrul JustiÅ£iei îl poate exercita potrivit legii, deturnează însăşi instituÅ£ia imunităţii. Astfel, scopul creării unei protecÅ£ii speciale a unor funcÅ£ii publice este acela de a împiedica eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcÅ£ia publică, iar nu de a împiedica cercetarea penală, desfăşurată cu respectarea prevederilor legale", se arăta în comunicat.Â
ÃŽn consecinţă, s-a constatat că norma care prevede că ministrul JustiÅ£iei este titularul cererii de încuviinÅ£are a măsurilor procesual penale ce vizează un judecător al CCR contravine prevederilor constituÅ£ionale.Â
Curtea a analizat, totodată, în ce măsură imunitatea creată de legiuitor, prin sfera sa de întindere, nu constituie un privilegiu pentru categoria funcÅ£iei publice pentru care este adoptată.Â
"ÃŽntrucât egalitatea în faÅ£a legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaÅ£ii care, în funcÅ£ie de scopul urmărit, nu sunt diferite, aplicarea unui tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raÅ£ional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii ÅŸi a autorităţilor publice. Or, în situaÅ£ia de faţă, opÅ£iunea legiuitorului pentru lărgirea sferei de incidenţă a inviolabilităţii judecătorului constituÅ£ional cu privire la măsura procesuală a începerii urmăririi penale apare ca un demers fără o justificare raÅ£ională, obiectivă ÅŸi rezonabilă, ÅŸi care dă naÅŸtere unui privilegiu", se preciza în comunicat.Â
Conform aceleiaşi surse, statutul şi independenţa judecătorului Curţii Constituţionale "nu pot fi invocate drept criterii obiective şi rezonabile care să justifice crearea unui regim juridic privilegiat al acestei magistraturi" din punct de vedere al imunităţii, ci, dimpotrivă, "obligă la justa şi echitabila aplicare a formelor de protecţie a mandatului constituţional", anunţă Agerpres.
Vezi AICI motivarea integrală:
ÃŽn consecinţă, Curtea a reÅ£inut că sintagma "urmărire penală" din cuprinsul legii analizate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) ÅŸi art. 124 alin. (1) ÅŸi (2) din ConstituÅ£ie.Â
CCR mai anunţă că a constatat neconstituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor ce reglementează posibilitatea înnoirii în funcÅ£ie, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deÅ£inut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător.Â
"Trimiterea pe care norma constituÅ£ională a art. 142 alin. (5) o face la Legea nr. 47/1992, folosind sintagma 'în condiÅ£iile prevăzute de legea organică a CurÅ£ii', vizează exclusiv reglementarea procedurii pe care autorităţile implicate în procesul de înnoire a CurÅ£ii au obligaÅ£ia să o urmeze (cuprinse, în prezent, în art. 68 alin. (1) ÅŸi (2) din lege) ÅŸi nicidecum eludarea interdicÅ£iei prevăzute de art. 142 alin. (2) teza a treia din ConstituÅ£ie cu privire la prelungirea sau înnoirea mandatului unui judecător constituÅ£ional", se menÅ£iona în comunicatul CCR.Â
Curtea a decis, totodată, să respingă ca neîntemeiate celelalte critici privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. CCR precizează că, în fundamentarea soluţiilor pronunţate, a luat în considerare şi recomandările Comisiei de la Veneţia.
Â
Â