DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Documentarul peruan 'Soy libre /Sunt liber' a obţinut premiul juriului internaţional la festivalul One World Romania 2022

Facebook.com
festival, Stonebird

Documentarul peruan „Soy libre /Sunt liber'', în regia lui Laure Portier (2021), inclus în secţiunea "Acasă în sălbăticie", a obţinut premiul juriului internaţional la festivalul One World Romania 2022, conform news.ro.

„Cineasta Laure Portier documentează maturizarea fratelui său mai mic, începând din anii tumultuoşi ai adolescenţei şi culminând cu procesul de introspecţie care-l determină pe acesta să-şi reconsidere întreaga viaţă. Filmul parcurge astfel, purtat de curentul unor mari salturi temporale, diferite spaţii – de la casa părintească la colinele peruviene - pe urmele acestui aventurier autodidact, care duce o luptă corp la corp cu anii tinereţii, în încercarea de a-şi găsi drumul propriu. Un sentiment iniţial de disperare surdă, care ameninţă să întunece întreg filmul pe măsură ce protagonistul său se adânceşte în derive (ajunge să locuiască pe stradă în Spania, de pildă), lasă treptat locul unor imagini luminoase, care poartă în ele promisiuni şi speranţe. „Soy Libre” devine astfel povestea unei evadări, a unei traiectorii care-l conduce pe acest tânăr spre periferia unei societăţi resimţite în tot moralismul său opresiv. Portier deapănă firul acestei relaţii fluctuante, traducându-l cinematografic – ce iniţiativă grozavă este aceea de a-şi înzestra fratele cu o cameră proprie, pentru a se putea filma la distanţă - până ce se transformă în mărturia vie a acestui elan centrifug. Ca o confirmare a menirii documentarului de a „ţine aproape” – reper şi sprijin pentru figurile vulnerabile -, constituind, în cele din urmă, un gest de recunoştinţă pentru cei care au izbutit să-şi ia viaţa în mâini.'' (Victor Morozov)

Laure Portier s-a născut în 1983 în Franţa. După ce şi-a luat diploma în Literatură la Toulouse şi un an la Şcoala Superioară Naţională de Audiovizual (ESAV), se alătură Şcolii Superioare de Artă a Spectacolului şi Tehnici de Difuzare şi Comunicare din federa'ia Wallonie-Bruxelles (INSAS - secţiunea Imagine). După absolvire, ea devine asistent cameră şi lucrează pentru filme de lungmetraje. Primul scurtmetraj, „The Dog’s Eye'' în 2019 este premiat la Festivalul Cinéma du Réel, iar „Soy Libre'' este primul ei film de lung metraj.
Bilete proiecţie ''Sunt liber'' online

Din secţiunea „Originea speciilor - cum povestim istoria'', premiul juriul adolescenţilor a fost acordat documentarului „Krai/Ţara'', r. Aleksey Lapin (2021).

„Oricât de problematic ar fi din punct de vedere etic, o metodă eficientă pentru a găsi adevărul este de a începe cu o minciună. Iar când se doreşte capturarea adevărului insesizabil şi fugitiv al unei fiinţe umane cu un aparat nevoit să rămână la suprafaţa vizibilă a lucrurilor precum este camera de filmat, o doză de ficţiune este adesea nepreţuită. Pe acest principiu porneşte Alexei Lapin, cineast de origine rusă trăind şi lucrând în Europa de Vest şi care se întoarce în satul bunicilor săi, unde şi-a petrecut verile copilăriei, pentru a-şi realiza primul lungmetraj. Lapin pare să urmeze crezul lui Edgar Morin, exprimat la finalul experimentului pe care l-a reprezentat „Chronique d’un été”: în faţa camerei, oamenii se forţează să fie mai sinceri decât sunt în viaţa de zi cu zi. Să rezulte de-aici că se prefac? „Krai” nu rezolvă această aporie, ci dimpotrivă, se desfată în spaţiul indeterminat dintre autenticitate şi simulacru, dintre documentar şi ficţiune, dintre prezent şi trecut. Pornind de la pretextul realizării unui casting pentru un film de epocă, echipa filmului se încrustează în viaţa curgând molcom a satului, provocând o mică comoţie printre locuitori: tineri şi mai puţin tineri, actori amatori sau novici desăvârşiţi, elevi, şomeri sau agricultori, toţi devin parte din film numai şi prin simplul fapt că privesc pentru o clipă drept în cameră. În ciuda dispozitivului său, filmul nu devine niciodată un exerciţiu meta-cinematografic complezent. Dimpotrivă, este o odă închinată existenţei simple, dar nu lipsite de mister ori fantezie a oamenilor care nu doar că îşi fac apariţia în el, ci chiar îi preiau subtil frâiele, folosind mediul cinematografic precum foloseau odinioară limbajul oral, pentru a-şi afirma locul în lume şi a perpetua folclorul.'' (Liri Alienor Chapelan)

Aleksey Lapin s-a născut în Tomsk, Rusia. La vârsta de 10 ani s-a mutat împreună cu familia sa în Italia, unde a absolvit programul de licenţă în Arte la Universitatea Liberă din Bolzano. Ulterior a urmat cursurile de regie de film susţinute de Michael Haneke la Academia de Film din Viena. Scurtmetrajul său, „100 EUR” (2018), a fost proiectat la mai multe festivaluri de film internaţionale şi a câştigat premiile cele mai importante în cadrul Premiers Plans d'Angers şi Tallinn Black Nights Film Festival.

Menţiune din partea juriului internaţional a fost obţinută de „Cioburi/Splinters'', r. Natalia Garayalde (2020), secţiunea „Corpul vânăt al planetei''.

„Un home movie jucăuş. O fetiţă filmează cu camcorderul tatălui său. Mama stând la taclale cu rudele, tatăl surâzând la cameră, maimuţărelile fratelui mai mic, fetele mari cu preocupări adolescentine, petrecerile animate şi existenţa tihnită a unei familii aparent ideale. Zâmbetele părinţilor şi tachinările copiilor ne induc senzaţia de siguranţă. O explozie şi totul e zdruncinat din rădăcini ca să se schimbe pentru totdeauna. Oameni alergând pe străzi, ţipete şi plânsete, o fugă cu maşina. Copila nu ştie la ce asistă - un atac, o bombă, un război, o calamitate naturală. Cu un curaj nebun, ea continuă să filmeze ceea ce va marca pierderea definitivă a universului paradisiac al copilăriei sale.
Cineasta Natalia Garayalde avea 12 ani când fabrica de armament şi muniţie din oraşul său Río Tercero a explodat, provocând un dezastru de proporţii epice în comunitate. După mai bine de douăzeci de ani, cineasta se întoarce în oraşul natal, redescoperă arhivele familiei şi se porneşte să investigheze traumele trecutului care merg dincolo de un simplu accident, revelând iţele încâlcite ale unor interese politice obscure şi un caz de corupţie de o amploare colosală.
Printr-o lentilă profund personală şi prin prisma universului intim al propriei familii, realizatoarea reuşeşte să extragă un portret macro al jocurilor politice şi economice din Argentina anilor nouăzeci, ale căror repercusiuni se manifestă şi astăzi. Filmul este o mărturie cinematografică unică a inseparabilităţii dintre personal şi politic, dintre banal şi excepţional, dintre trecutul corupt şi prezentul dureros.'' (Monica Stan)

Natalia Garayalde a urmat studiile de Comunicare ale Universităţii Naţionale din Cordoba, Argentina. Este, de asemenea, coordonatoarea departamentului de Comunicare şi Presă al Festivalului de Scurtmetraj Latino-American Cortópolis. „Cioburi” este primul său lungmetraj.

One World Romania poate fi urmărit online până pe 31 mai.

Urmărește-ne:
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.