Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, STIRIPESURSE.RO vă propune o analiză realizată de Valentin Naumescu pe tema conflictului dintre SUA și Coreea de Nord, pentru care președintele Trump demonstrează că nu are nici o strategie de rezolvare în momentul de față.
contributors.ro:
Devine tot mai clar, pe zi ce trece, că preşedintele Trump nu are nicio strategie pentru a rezolva criza nucleară din Coreea de Nord. Alternanţa şocantă a tweet-urilor comice cu declaraţiile împăciuitoare, care admit, în principiu, posibilitatea unor viitoare negocieri americano-nord-coreene, ambele naive şi fără un orizont realist, arată în ce situaţie a ajuns securitatea nucleară a lumii.
Nici „Fire and Fury”, nici „butonul nuclear mai mare” nu l-au impus pe Trump în faţa lui Kim. Diplomaţia tweet-urilor nu merge aşa uşor cum a mers campania electorală din 2016.
Din păcate pentru lumea liberă, cum se spunea pe vremuri, Kim pare că îl domină pe Trump în acest spectacol grotesc al ameninţărilor nucleare. După ce l-a numit pe Trump „deranjat mintal, care trebuie să-şi ia urgent medicamentele”, iată că dictatorul de la Phenian pare că este invitat de acelaşi Trump la negocieri. Cum este posibil aşa ceva? Astfel de schimbări bruşte de atitudine, care umilesc în fapt statutul Americii de primă Mare Putere a lumii, nu fac decât să augmenteze deruta şi confuzia Occidentului faţă de pârghiile reale pe care America le mai are asupra Coreei de Nord, în caz că mai are vreuna. Expunându-se într-o asemenea măsură, Trump salvează involuntar onoarea Chinei, a cărei problemă ar fi trebuit să fie, de fapt, rezolvarea crizei nord-coreene. Dar China tace şi câştigă astfel timp, lăsându-l pe Trump să arate ce neputincios este în faţa lui Kim.
Procedând astfel, Donald Trump arată tuturor că nu are soluţii în ceea ce-l priveşte pe Kim. Nici război nu va putea începe împotriva lui (armata îi spune în mod repetat că războiul nu este o idee realistă şi că SUA nu sunt pregătite să atace eficient Coreea de Nord), nici negocieri cu obiectiv realist nu poate să poarte. Coreea de Nord nu va renunţa la armele nucleare de care dispune iar succesiunea stărilor schimbătoare ale lui Trump în acest conflict îl ridică pe Kim la rangul unui învingător de facto, ceea ce este descurajant pentru sistemul internaţional şi pentru democraţiile liberale, care pretind după 1945 că pot garanta pacea şi securitatea globală.
Nu e de mirare că celelalte Mari Puteri ale lumii, Uniunea Europeană, China şi Rusia sunt tot mai tăcute asupra subiectului Coreea de Nord, pe măsură ce Donald Trump se îngroapă singur în ridicol. Pare că a intrat într-un joc din care nu mai ştie cum să iasă. Ameninţă cu foc şi furie, spune cât de mare îi este butonul, se arată deschis la negocieri etc., în timp ce Phenianul îşi vede de treabă mai departe, ironizându-l sau ignorându-l. (Mai multe detalii AICI)
Hotnews:
Pierde sau cistiga Romania prin inlocuirea Marianei Gheorghe in fruntea Petrom cu Christina Verchere (cetatenie scotiana si americana)? Mutarea facuta de austriecii de la OMV era asteptata de mediul politic si cel de business, dar doua lucruri atrag atentia: brutalitatea schimbarii (cu un an inainte de terminarea mandatului) si aparitia unui manager strain pentru prima oara in istorie la Petrom. Informatiile arata o posibila orientare a Petrom spre investitii externe si o concentrare pe zacamintele din Marea Neagra. Necunoscutele tin de relatia cu Rusia si de colaborarea Petrom - statul roman.
In analiza schimbarii de la Petrom din perspectiva interesului public trebuie sa urmarim doua obiective: Petrom sa fie o companie puternica (care sa aduca bani la buget, locuri de munca si investitii), iar interesele strategice ale Romaniei sa fie respectate.
Ce legatura au interesele strategice ale Romaniei cu o companie controlata de un actionar strain? veti intreba. Sigur ca au legatura. Petrom nu e doar o companie mare cu actionariat majoritar strain, cum e Dacia de exemplu, ci are o importanta politica, strategica si de securitate nationala. Petrom e cel mai mare gestionar al resursele naturale ale Romaniei, i-a fost incredintata explorarea zacamintelor strategice din Marea Neagra, iar statul roman inca detine 20% din actiuni. Petrom si statul roman sint implicate impreuna in alte proiecte majore. Importanta Petrom e de natura strategica intr-o zona dominata de Rusia, care isi bazeaza actiunile agresive tocmai pe politica energetica. Nu intimplator conducerile OMV si Petrom se consulta cu premierul si presedintele Romaniei pentru deciziile majore. (Mai multe detlaii AICI)
Ziarul Financiar:
Pentru cei care nu ştiu, 5,1% din salariul brut lunar al fiecărui salariat se ducea într-un fond ales de el direct sau aleatoriu, prin tragere la sorţi, bani care sunt administraţi de o companie de administrare privată şi vor fi daţi la pensie. (...)
Peste o zi, totul a luat o turnură neaşteptată. Liviu Dragnea, preşedintele PSD, a declarat la Antena 3 că prin această scrisoare se încearcă destabilizarea guvernului şi a cerut autorităţilor să ceară explicaţii Ambasadei Olandei, Guvernului Olandez şi conducerii din Olanda a companiei NN Pensii pentru e-mailul transmis membrilor fondului.
NN Pensii România face parte din grupul olandez de asigurări NN (fostul ING Pensii).
La începutul şedinţei de guvern, premierul din aprilie Sorin Grindeanu cerea ministrului de finanţe Viorel Ştefan să vadă ce-i cu aceste declaraţii de naţionalizare pentru că nici nu se pune această problemă.
A doua zi s-a autosesizat ASF, autoritatea care reglementează piaţa pensiilor private şi în „câteva ore“, printr-o şedinţă de urgenţă, i-a retras autorizaţia de director general Ralucăi Ţintoiu, i-a dat o amendă de 100.000 de lei, iar societăţii NN Pensii i-a dat o amendă de 750.000 de lei. (...)
Ianuarie 2018: prin bugetul pe 2018, contribuţia la Pilonul II a scăzut de la 5,1% la 3,7%, deci s-a naţionalizat 1,4% din banii care sunt transferaţi lunar din salariul brut în contul Pilonul II, ce aparţine salariatului respectivî, bani care pot fi retraşi la pensie.
Olguţa Vasilescu, ministrul muncii, spunea că nu există această naţionalizare, pentru că prin majorarea salariului brut, prin trecerea contribuţiilor din sarcina companiei în sarcina angajatului, suma netă rămâne aceeaşi. Poate puţin mai puţin.
Ideea este că desfăşurarea lucrurilor i-a dat dreptate Ralucăi Ţintoiu, procentul de contribuţie a scăzut, această naţionalizare, chiar şi parţială, a avut loc. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
In contextul vizitei sale în China, preşedintele francez Emmanuel Macron i-a oferit omologului său chinez Xi Jinping un cadou mai special: un cal. Seful statului francez reia de fapt o tradiţie mai veche. În istoria Europei şi a Asiei calul a fost deseori un foarte apreciat "cadou diplomatic".
Calul pe care Emmanuel Macron l-a oferit gazdei sale are un titlu de nobleţe de natură să-i amplifice simbolistica: el a servit în Garda republicană franceză. Agenţiile de presă au dat informaţii precise despre el. S-a născut pe 10 iunie 2009, se numeşte Vésuve de Brekka, iar ultima sa ieşire festivă a fost pe data de 11 noiembrie, pe Champs Elysée, cu ocazia comemorării Armistiţiului din 1918.
S-ar părea că acest cadou i-a făcut plăcere lui Xi Jinping. In 2014, cînd preşedintele chinez a efectuat o vizită la Paris, din escorta sa, între Palatul Elysée şi cel al Invalizilor, au făcut parte cei 104 călăreţi ai Gărzii Republicane. Iar consilierii preşedinţiei franceze (la ora aceea era şef al statului François Hollande) au observat că preşedintele chinez a fost fascinat de excelenta prestaţie a cavaleriei festive republicane. Intre timp a fost semnat şi un acord de parteneriat între Garda republicană franceză şi cea chineză, acord care prevede, ne informează Agenţia France Presse, trimiterea unei misiuni de expertiză franceză în China şi acţiuni de formare a unor membri ai gărzii chineze în Franţa.
Să revenim însă la calul oferit de Emmanuel Macron, sau mai bine spus la simbolistica acestui sublim animal. Un istoric francez, Jean-Louis Gouraud, a publicat în 2009 o superbă carte intitulată "Calul, animal politic". Dintotdeauna, spune specialistul nostru, calul a fost un simbol al puterii, al banului, al forţei. Nu toată lumea îşi poate permite să aibă un cal, a fost cazul în trecut şi este cazul şi astăzi. Nu întîmplător mai toţi regii, prinţii, împăraţii, sultanii, ţarii şi aşa mai departe au vrut să fie imortalizaţi călare de către pictori sau sculptori.
Istoria Franţei, dacă ne referim doar la ea, este plină de cai celebri. Regele Soare, Ludovic al XIV-lea, a primit în dar, în 1699, mai mulţi cai de la sultanul Marocului, care dorea să-şi atragă protecţia şi favorurile Franţei. Napoleon a primit mai mulţi cai de la otomani, iar la unul dintre ei a ţinut foarte mult, se numea “Vizir”. Chiar şi mai recent, în 1993, preşedintele François Mitterrand a primit un cal de la preşedintele Niazov al Turkmenistanului. (Mai multe detalii AICI)
