Revolta familei, după ce dosarul alergătoarei Ana Oroș, ucisă de câini în București, a fost închis fără vinovați

Autor: Loredana Codruț

Publicat: 04-11-2025 17:58

Actualizat: 04-11-2025 20:08

Article thumbnail

Sursă foto: bugetul.ro

Dosarul alergătoarei Ana Oros, ucisă de câini în București, a fost închis fără vinovați. Motivarea ordonanței de clasare în cazul Anei Oroș, femeia de 43 de ani ucisă de o haită de câini la Lacul Morii, a stârnit indignarea familiei victimei și a avocaților acesteia, scrie Mediafax.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a decis, în mai 2025, că „Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) București a încercat, dar nu a reușit” să gestioneze problema câinilor fără stăpân, iar între acțiunile instituției și moartea femeii „nu există legătură cauzală directă”, chiar dacă a admis că ,,obligația legală a ASPA în situația dată era indubitabilă” și că ,,avea datoria clară de a acționa”.

Tragedia fără vinovați

Formularea, considerată de familie „absurdă și sfidătoare”, stă la baza soluției de clasare a dosarului penal, emisă după mai bine de doi ani de anchetă, de către procurorul Călin Dumbrăveanu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Avocații familiei spun că este vorba despre o motivare lipsită de logică juridică, care, dacă ar fi aplicată și altor cauze penale, ar deschide calea către o lipsă generală a răspunderii: „E o raționare periculoasă. Dacă aplicăm aceeași logică la toate faptele din culpă, oricine ar putea scăpa spunând că a încercat să-și îndelinească responsabilitățile, dar n-a reușit. Nu poți clasa un dosar penal pe ideea de intenție bună, fără rezultat”, susțin apărătorii familiei.

A tăcut, așteptând dreptatea

Sorin Daraban, fostul soț al Anei Oroș, care își reprezintă în fața legii fiul încă minor, spune că a tăcut până acum, așteptând ca justiția să-și facă datoria și ca procedurile legale să urmeze cursul firesc: „Am tot așteptat un răspuns din partea autorităților, dar nu se întâmplă nimic. Am depus contestația, am atacat decizia de clasare și am tot așteptat. Nu se întâmplă absolut nimic. E clar o trenare în luarea deciziilor. Vrem doar o decizie corectă și obiectivă”.

El a precizat că nu s-a îndreptat împotriva nimănui, nici persoană fizică, nici instituție, ci a dorit doar ca autoritățile să-și facă treaba și să identifice vinovații: „Noi nu am acuzat pe nimeni, doar am cerut ca justiția să ancheteze, să judece și să scoată la iveală responsabilii, fie ei persoane fizice sau juridice”.

Reparație morală, nu materială

De asemenea, „familia nu a deschis acțiune și în instanța civilă pentru că nu urmărește obținerea de despăgubiri, ci doar aflarea adevărului privitor la cei responsabili, ca o formă de reparație morală pentru fiul rămas fără mamă”.

Potrivit plângerii depuse împotriva ordonanței de clasare, raportul Corpului de Control al Primarului General din 17 ianuarie 2024 a închis, practic, orice portiță administrativă, consemnând că «ASPA și Direcția Generală de Poliție Locală nu au culpă». Concluzia a devenit, mai târziu, argumentul principal al clasării.

Între diligențe, profesionalism și realitate

Deși câinii fără stăpân se aflau în zonă, angajații ASPA „au acționat profesionist și diligent”, iar instituția ,,și-a folosit la maximum resursele umane și logistice” și ,,a identificat proactiv factorul de risc major”, a fost concluzia procurorului de caz.

În același timp – au comunicat apărătorii – se reține că „programul angajaților se termina cel mai adesea la ora 14.00, că echipajele nu mai acționau seara sau noaptea, deși atunci erau semnalate cele mai multe atacuri, că nu se mai foloseau arme tranchilizante, că numărul de capturări era drastic redus și că nu exista un serviciu de permanență care să intervină în situații de urgență”.

Două atacuri, aceeași zonă

Argumentul că tragedia nu putea fi prevenită contrazice faptele din dosar, susțin avocații. Ana Oroș fusese atacată cu un an înainte, în aprilie 2022, în aceeași zonă, de o altă haită de câini. Deși cu multe traume, a scăpat atunci cu viață, după mai multe operații și o perioadă lungă de spitalizare.

La 21 ianuarie 2023, femeia a fost ucisă în timp ce alerga pe același dig dinspre sectorul 6 al Lacului Morii, loc semnalat constant, în ultimii ani, ca fiind infestat cu haite agresive. Martorul care a alertat numărul de urgență 112 se afla pe malul opus, la mai bine de un kilometru distanță, și nu a putut interveni s-o ajute.

Potrivit raportului medico-legal, victima a suferit multiple mușcături, cea mai gravă fiind la nivelul coapsei, cu secționarea arterei femurale, care i-a provocat moartea în câteva minute prin hemoragie masivă.

„Era pentru a doua oară în același loc, la doar un an distanță. Asta arată că pericolul era cunoscut, permanent, previzibil. ASPA și autoritățile știau și totuși n-au acționat eficient”, spune familia.

O realitate ignorată: sesizările cetățenilor

De aceea, familia și avocații săi spun că „procurorul de caz a realizat o analiză superficială și parțială a datelor din întregul dosar penal și a adus probe doar în favoarea, nu și în defavoarea inculpatului, deși acestea existau”.

„Din aproximativ 8500 pagini, cât are dosarul penal, 3332 reprezintă doar sesizările disperate și repetate ale cetățenilor din anii 2021, 2022 și 2023, toate cunoscute de ASPA” – a dezvăluit Sorin Daraban, adăugând că „instituția trebuia să ia măsuri proporționale cu situația reală”.

Ignoranța care ucide: mii de sesizări pasate de la o instituție la alta

Cetățenii trimiteau plângeri aproape lunar, iar răspunsurile erau aceleași: „nu avem echipă”, „e teren privat”, „reveniți în programul de lucru”. O femeie scria în 2022: „Sunt zece câini la intrarea pe dig. Nu mai pot duce copilul la școală fără pari în mână. Vă rog, interveniți!”

Un angajat al Universității Politehnica relata: „Seara nu mai plecăm de la muncă. ASPA nu răspunde, poliția locală zice că nu e competența ei”. Chiar și Ministerul Apărării Naționale a reclamat, în 2021, prezența câinilor în incinta unei unități militare, cerând capturarea lor „pentru evitarea incidentelor”.

,,Acum câteva minute sub ochii mei era să fie omorât un copil mic de către 4-5 câini care l-au atacat. Nu este normal așa ceva, de ce mașinile care vin să îi prindă nu reușesc niciodată acest lucru? E normal să fie atacați copii pe stradă? Nu te poți plimba, nu poți să ieși din curte. Așa arată normalitatea?”, a transmis un cetățean la începutul anului 2022. Iar în decembrie, același an, cu cîteva luni înainte ca Ana să fie atacată întâia oară, altcineva scria disperat către ASPA: ,,Nu știu ce să vă mai trimit și cu cine să mai vorbesc! Pentru că de mai bine de 3 săptămâni tot trimitem reclamații și la Poliția Locală Sector 6 și la ASPA, dar degeaba. Polițiștii locali vin, constată și ne trimit la ASPA, iar din acest punct încolo… Dumnezeu cu mila. Am auzit atât de multe motive din cauza cărora nu s-a rezolvat situația, de la «nu avem echipa disponibilă» la «terenul pe care ajung câinii nu este împrejmuit și nu avem ce face, vorbiți cu cei de la Locală» sau la «vă rugăm să îi strângeți voi și să îi țineti în complex până mâine, când vine o echipă»”.

„E de noaptea minții să se întâmple o asemenea chestie și nimeni nu este vinovat. Cum poți să clasezi moartea unui om sfâșiat într-o capitală europeană și să spui: Atât s-a putut? E o decizie tristă, inumană”, spune tatăl copilului a cărui mamă a fost ucisă de câini și iresponsabilitate, în același timp.

Un copil care crește cu întrebări

Dincolo de lupta juridică, familia încearcă să mențină un echilibru fragil între durere și speranță, o viață normală pentru Vlad, fiul Anei, acum adolescent. „Am făcut eforturi mari ca impactul emoțional asupra lui să fie minim. Timpul mai estompează din răni, dar ele există. Are încă niște întrebări și traume emoționale, sper să le depășească în timp”, spune Sorin Daraban.

„Într-o societate normală, ar fi urmat măcar demisii”

Pentru tatăl copilului rămas în urma Anei Oroș, tăcerea autorităților este cel mai greu de suportat: „Nimeni nu se simte și nu s-a simțit responsabil nici măcar când s-a întâmplat tragedia: nici ASPA, nici Poliția Locală, nici primăriile. Nici măcar un mesaj de condoleanțe, o scrisoare, un gest de empatie, nimic. Într-o societate normală – vorbim că suntem parte din Uniunea Europeană, că ne vrem europeni – ar trebui să existe măcar demisii de onoare în astfel de situații. Adică, cel care păstorește un sector anume, iar acolo se întâmplă o tragedie de acest fel… cineva iese public și spune: «Demisionez fiindcă era în responsabilitatea mea. Eu ar fi trebuit să gestionez, să supraveghez, să previn. N-am reușit și a murit un om»”.

ASPA București funcționează în subordinea Primăriei Generale a Municipiului București, la fel ca Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
Articole Similare
Parteneri