Premium
După ce războiul se va fi terminat, regulile jocului se vor schimba, nimic nu va mai fi așa cum suntem obișnuiți. O să avem o nouă cortină de fier lângă granița noastră, unde se vor ciocni cei doi rivali economici, Vestul și Estul, care vor lupta pentru dominație și resurse, adică energie, chimie, apărare și, în primul rând, mâncare. Exact domeniile care vor genera creștere economică în viitor.
Nimic nu va mai fi ca înainte. De-globalizare și trecerea la „mini-economii” regionale, lanțuri de aprovizionare scurte, reshoring, scumpiri și dispariții de materii prime și materiale, deficit enorm de forță de muncă în toate sectoarele. Mai grav, este posibil ca anumite sectoare inovative să încetinească, cine va mai fi interesat de digitalizare, automatizare sau energie verde când problemele ecomomiei viitorului sunt deficitele produselor de bază?
Nicio prognoză pentru nicio țară nu se va mai adeveri, pentru că mecanismele economice sunt în schimbare. Niciun algoritm financiar, pe termen scurt sau lung, nu va mai funcționa. Băncile, economiștii și analiștii vor trebui să vină cu instrumente noi de analiză și prognoză.
România nu are o economie solidă, industrială, ne bazăm pe servicii și importuri. Exact domeniile care mustesc de evaziune fiscală și muncă la negru. Dacă România nu intră în criză în 2022, atunci sigur va intra în 2023, când vin la scadență mare parte din datoriile pe care le facem acum.
Ne mințim dacă spunem că PNRR ne ajută, degeaba avem miliarde dacă nu avem muncitori și echipamente care să construiască toată infrastructura rutieră și medicală din planuri.
Șansa noastră este să preluăm o parte din fabricile care se vor muta înapoi în Europa din Asia. Șansa noastră este industrializarea, cu tot ce înseamnă ea. Știe cineva că se construiește o nouă fabrică de tractoare lângă Arad, i-a lăudat și încurajat cineva pe oamenii de acolo? I-a întrebat dacă au destui muncitori? Știți că se închide încă o fabrică de zahăr? Știa vreun politician în 2021 câte fabrici de ulei de floarea soarelui avem, le-a vizitat pe cele existente să le mulțumească că încă stau în picioare?
Avem nevoie de politicieni curajoși care să ceară ștergerea datoriilor externe ale României, acceptarea unei datorii publice mai mari de 50% și a unui deficit de până la 10% fără amenințarea procedurilor de infringement - dacă tot apărăm România pe un flanc de 400-500 de km.
Avem nevoie de politicieni onești care să recunoască marile noastre vulnerabilități - administrația publică, educația și sănătatea - și să oprească jaful, nepotismul și incompetența care obligă oamenii tineri și deștepți să plece din țară.
Avem nevoie de politiceni industrialiști, care să treacă din logica taxei de solidaritate, a amnistiilor fiscale și mai ales a asistenței sociale și a pomenilor electorale în cea a creării de locuri noi de muncă.
Avem nevoie de politicieni vizionari care să conceapă un plan strategic de reindustrializare până în 2028, care să reducă deficitul balanței comerciale din energie, chimie, apărare și mâncare.
Avem nevoie de politicieni cu planuri până în 2028, de la care să nu se abată, orice ar fi.
____
Opinie de Dr. Dragoș Damian, director general Terapia Cluj, director executiv al Patronatului Producatorilor Industriali de medicamente din România
