Absența din spitale și, de multe ori, din farmacii, a medicamentelor banale și ieftine, constatată de ministrul Alexandru Rogobete - paracetamol, metamizol, ibuprofen, dar și a multor altora, cum ar fi soluțiile perfuzabile, amoxicilina, candesartan, fenofibrat, omeprazol, indapamida, metoprolol, rosuvastatina, spironolactona - este un fapt cunoscut de mulți ani și, în mare măsura, datorat tocmai faptului că sunt ieftine. Nimeni nu iubește medicamentele ieftine, cred ca nu trebuie să mai spun aici de ce, a semnalat-o și Premierul Ilie Bolojan.
Dar absența acestor medicamente nu poate fi pusa doar pe baza managementului defectuos din spitale. Absența lor este și rezultatul pasivității incompetenților din eșaloanele secunde de la Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, adică tocmai a acelora care trebuiau să facă politici publice sustenabile pentru fabricarea acestor medicamente în România spre a evita dispariția lor din piață.
Incompetenții aceștia, care sunt bine mersi pe funcții și pe salarii mari, se întâlneau și se întâlnesc numai cu producătorii internaționali, stau preș în fața lor, în vreme ce producătorii din România nu au loc la masa discuțiilor.
Daca nu era pandemia și nu ar fi venit Alexandru Rafila la minister aveam și mai multe medicamente dispărute din spitale și farmacii și, probabil, două-trei fabrici din țară cu lacătul pe ele.
Ministrul Alexandru Rogobete trebuie acum, pe repede-înainte, să rezolve problemele care trebuiau sa fie rezolvate de alții, de multa vreme. Dar cărora nu le-a păsat. Pentru că nimeni nu iubește medicamentele ieftine, nu iese de o vila, de o mașină de fițe sau de un costum de firmă din medicamentele ieftine, cu atât mai puțin din cele fabricate în România.
________________
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România
Comentează