Premium
La peste 105 ani de la înființare, Rauch este o companie înfloritoare. La peste 105 ani de la înființare, Clujana intră pe culoarul morții, spre faliment.
S-a spus să boicotăm firmele austriece. Cele două companii austriece de băuturi răcoritoare, Red Bull și Rauch, prima un succes de marketing și a două un succes de familie, fabrică puțîn din portofoliul lor în Austria, marea majoritate este produsă în Elveția și Germania. Așadar, decizia românilor de a boicota produsele celor două companii, în eventualitatea (imposibilă) că ar avea succes, ar desființa locuri de muncă în Elveția și Germania. Sau, privind din alt unghi de vedere, dacă oamenii cu stare din Europa ar boicota Moncler, s-ar desființa sute de locuri de muncă la Bacău.
Asta înseamnă internaționalizare și globalizare, procese naturale și obligatorii în economia de astăzi, în care țările puternice sunt țările cu un PIB mare.
Internaționalizarea și globalizarea sunt jocuri pe care România nu le-a început niciodată în zona industrială, pentru că a închis 7000 de fabrici - ni s-a spus că sunt ineficiente, energofage, plasate inoportun în centrul orașelor, așa că au fost desființate. Aceste situri de producție, de fapt terenurile de sub ele, au încăput la privatizarea din anii ‘90 în mâinile unor întreprinzători geniali (pare sarcastic, dar este serios) care le-au dărâmat sau le-au vândut unora care le-au dărâmat și le-au înlocuit cu mall-uri, clădiri de birouri și ansambluri rezidențiale.
Câteva domenii industriale au scăpat – petrolul, automotive, electrocasnicele, medicamentele – pentru că au fost vândute unor investitori strategici, au fost dezvoltate și apoi au fost introduse în circuitul internațional. Dacă nu ajungeau la investitori strategici nu scăpau nici acestea, nici o grijă. Da, nici măcar petrolul nu scapă, apăreau mall-uri și clădiri de birouri în locul rafinăriilor.
La sectoarele de producție care au supraviețuit s-au adăugat unitățile de producție industrială dezvoltate cu eforturi supraomeneșți de către antreprenorii români, care acum, la 10-20 de ani de la înființare, au puține alternative de creștere, probabil vor fi vândute către multinaționale în următorii 10 ani, pentru că nu vor face față competiției sau familia nu poate să le ducă mai departe.
Nu ajută să acuzăm Austria pentru ce se întâmplă acum, sunt tardive inițiativele de a boicota produsele fabricate în Austria, ineficiente și chiar periculoase pentru România - cele de a evita băncile austriece și imposibile - cele de a lua înapoi Petrom – dar dacă asta ne ajută să dăm drumul frustrării, fie.
De fapt aceste înțiative sunt tot ceea ce își doresc politicienii - ați văzut că le încurajează - pentru că inventează orice vinovat de serviciu spre a devia atenția de la propria lipsa de performanță prin care au transformat România în izvor de resurse, colonie și linia frontului. Politicienii care se bat la televizor cu pumnul patriotic în piept despre dăinurea seminției române nu sunt îmbrăcați în costume de la Secuiana, nu au în picioare pantofi de la Anna Cori și nu folosesc creme de dureri de spate de la Antibiotice.
România va fi o țară puternică și respectată dacă va avea o economie puternică, acestea sunt regulile lumii internaționalizate și globalizate. Dacă acceptăm asta și acționăm în direcția asta, înseamnă că am intrat în competiție. Nu există un simbolism mai convingător: indiferent de politicienii care ne-au condus, dacă am fi cumpărat pantofi de la Clujana, acum era o companie la fel de înfloritoare precum Rauch. Și exemplele simbolice pot continua, am fi ajuns deja din urmă Austria încă din 2020 la PIB.
Cea mai mare satisfacție este să bați la PIB alte țări, mai ales pe cele din Uniunea Europeană, care te consideră țară second-hand. Asta este competiția în care trebuie să intrăm cu toții.
_____
Comentariu de Dragoș Damian, Terapia Cluj
