Premium
Pe 26 aprilie 1986, in urma cu 34 de ani, exploda reactorul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobal. Un accident, catalogat cel mai grav din istoria nucleara civila, care venea in urma unor erori umane.
Era 26 aprilie 1986, ora 01:23:58. Reactorul scapa de sub control si se produce o explozie violenta. Acoperisul reactorului, greu de o mie de tone, este aruncat cu totul in aer. Invelisul de grafit ia foc si 190 de tone de substante radioactive ajung la peste 1.000 de metri in atmosfera si sunt purtate de curentii de aer pe distante imense. In aproximativ doua zile, norul care purta particule radioactive, de 200 de ori mai puternice decat bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki, cuprindea tot nordul Europei. Zona mortii de la Cernobal, un teritoriu otravit de radiatii, se intinde pe 2.600 de km patrati. Este cunoscut oficial drept „zona de excludere”. Este perimetrul care a fost evacuat de armata sovietica dupa ziua de 26 aprilie 1986.
56 de oameni au murit imediat sau in lunile ce au urmat. Dar pentru alte sute de mii, destinul s-a schimbat intr-o clipa. Peste 300.000 de oameni au fost evacuati din zonele contaminate. 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost raportate pana in 2005, in special in randul copiilor si adolescentilor.
Un total de 6,6 milioane de oameni au fost expusi radiatiilor.
Putini au fost cei care au stiut ce s-a intamplat atunci. Secretomania regimului sovietic a facut ca pericolul imediat sa nu fie cunoscut de populatie. Abia la 36 de ore de la dezastru ei au inceput evacuarile in Pripiat, o localitate cu 50 de mii de locuitori, situata la un kilometru si jumatate de centrala.
In prima zi a lunii mai 1986, cand romanii mergeau in mod traditional la iarba verde, de Ziua Muncii, norul radioactiv de la Cernobal ajungea si deasupra Romaniei. A ramas aici noua zile. Timp suficient pentru ca mii de oameni, in special copii, sa fie marcati pentru toata viata. Desi circulau zvonuri, autoritatile comuniste de la Bucuresti au aflat de accident abia la cinci zile de la producerea exploziei. Fapt confirmat si de o stenograma din sedinta Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 1 mai 1986. La sedinta, Nicolae Ceausescu si cei din conducerea comunista recunosteau ca nu stiau detaliile catastrofei, iar regimul a ales sa spuna partial populatiei adevarul despre cele petrecute.
Ucraina a inchis definitiv centrala abia in anul 2000, la 14 ani de la catastrofa.
--
Speranta Anghel
