Premium
Dubla măsură a UE. Validează regimul dictatorial feroce al lui Aliyev de dragul gazelor și al petrolului
Energia azeră „verde” nu este vreo soluție magică pentru dependența UE de Rusia, afirmă experții.
„De la începutul războiului Rusiei am decis să întoarcem spatele combustibililor fosili rusești și să diversificăm spre parteneri energetici de încredere.”
Această declarație a fost făcută de Ursula von der Leyen în decembrie, la semnarea unui acord pentru construcția unui nou cablu submarin prin Marea Neagră, unul care ar permite chipurile ca Georgia și Azerbaidjanul să aprovizioneze piețele română și ungară cu energie verde, relatează Euronews citat de rador.
În ciuda tonului ferm și sfidător al președintei europene [sic!], experții afirmă că toată fanfaronada care a acompaniat proiectul așa-numitului Cablu din Marea Neagră disimulează problemele enorme din jurul inițiativei. Cele mai importante dintre acestea sunt costurile ridicate în raport cu beneficiile și fezabilitatea reală a obiectivelor de mediu proclamate.
„UE a fost stupidă să creadă că aceasta e o idee bună”, a declarat Andras Perger, activist pe probleme de climă și energie la Greenpeace Ungaria. „Se vorbește prea mult despre el, un proiect incert care, din punctul meu de vedere, nu pare viabil sub nici o formă.”
„Ghețarii noștri se micșorează”
În acest moment peste 90% din energia azeră e produsă din surse non-regenerabile, dat fiind că fermele eoliene din Marea Caspică care ar trebui să alimenteze viitorul cablu submarin nu există, cel puțin deocamdată, în realitate. S-a vorbit și despre posibilitatea de a se folosi potențialul de hidroenergie al Georgiei, însă ecologiștii georgieni avertizează că capacitatea de producție a țării este în realitate mult mai mică decât a fost raportată.
„Nu avem nici un fel de mijloc de a aproviziona țările UE. Serios, ar fi bine să fim capabili să ne satisfacem necesarul propriu”, a declarat Dato Cipașvili, analist la Green Alternative, un ONG georgian. „Potențialul va fi în dubiu și pe viitor, din cauza schimbării climei, întrucât râurile noastre provin din ghețari, iar ghețarii noștri se micșorează.”
Chiar și dacă am lăsa deoparte efortul necesar construcției surselor de generare, studiile existente arată că însăși construcția cablului s-ar ridica probabil la 2-3 miliarde de euro - pentru un volum de electricitate care amenință să fie considerabil mai mic decât cererea prognozată.
„Ei [semnatarii acordului - n.a.] afirmă că va fi o linie cu o capacitate de 3 GW, dar surse internaționale afirmă că va fi doar 1 GW”, explică Perger. „E de fapt o nimica toată, dintr-o perspectivă europeană.”
Marian Mandru, alt activist Greenpeace, afirmă că există mai mult potențial pentru ameliorarea sustenabilității la nivel local, în Ungaria și România, atât prin îmbunătățirea eficienței energetice cât și prin investiția în surse regenerabile interne. „Sunt convins că dacă acești bani ar fi folosiți la investiții mai bune - și în special la mai multe investiții locale -, ar fi cheltuiți mult mai eficient”, a declarat el.
„Societatea civilă și presa se zbat să supraviețuiască”
Alți critici ai inițiativei se concentrează pe un aparent element de ipocrizie asociat obiectivului UE de a-și reduce dependența energetică de Rusia, argumentând că inițiativa nu presupune altceva decât simpla substituire a unei dictaturi care violează drepturile omului și poartă un război ilegal cu o alta asemenea.
Azerbaidjan e denunțat de multă vreme pe plan internațional pentru ostilitatea față de dizidenți, pentru restricții dure asupra libertății presei, pentru cutuma încarcerării opozanților statului și pentru raportarea repetată a utilizării torturii asupra deținuților.
„Președintele deține o putere absolută, necontrolată, luând toate deciziile”, explică Giorgi Gogia, director asociat al departamentului pentru Europa și Asia Centrală al Human Rights Watch. „E o situație în care opozanții sunt adesea vizați de acuzații penale și administrative fabricate, și în care societatea civilă și presa se zbat să supraviețuiască.”
Un exemplu e cazul activistului Bakhtiyar Hajiyev, răpit în aprilie 2022 de indivizi mascați și dus într-un loc necunoscut după ce îl criticase pe ministrul azer de interne. Acolo a fost legat la ochi, bătut și amenințat cu moartea. Sau politicianul din opoziție Tofiq Yagublu, care în ianuarie 2022 a suferit mai multe răni în timp ce se afla în custodia poliției. Parchetul a refuzat ulterior să cerceteze cazul, motivând că rănile ar fi fost „auto-provocate”.
Experții afirmă că, pe măsură ce relațiile UE-Azerbaidjan s-au îmbunătățit pe fondul războiului din Ucraina, s-a ratat ocazia de a se combate astfel de abuzuri comise de regimul Aliyev din cauza absenței voinței politice de se utiliza pârghia intereselor azere cu privire la piețele europene. „Strângerea legăturilor ar trebui să fie condiționată categoric de ameliorarea [situației] drepturilor din țară”, a declarat Gogia. „Din nefericire, în acest moment pur și simplu nu vedem acest lucru.”
A fost totul doar un mesaj?
Apoi mai e și chestiunea vechiului război al Azerbaidjanului cu Armenia vecină având drept miză Nagorno-Karabah, o regiune azeră separatistă cu populație predominant armeană, care în ultimii ani a fost scena unor ciocniri violente, letale, între cele două părți.
Conform lui Richard Giragosian, director al Regional Studies Centre din Armenia, aparenta reticență a UE de a include problema conflictului în orice fel de acord energetic „tinde să confirme victoria Azerbaidjanului autoritar asupra democrației defectuoase a Armeniei”.
În orice caz, orice perspectivă reală de succes a cablului din Marea Neagră depinde de concluziile unui studiu de fezabilitate care ar trebui să fie gata la începutul lui 2024. CESI, compania italiană angajată să întocmească studiul, a refuzat să acorde un interviu pentru acest articol.
Totuși, per total, există opinia că e foarte posibil ca inițiativa să fi deservit în definitiv un scop real mai important: un mesaj politic convenabil, iar nu o alternativă viabilă autentică la dependența energetică de Rusia.
„Anul trecut a existat o anumită disperare de a se demonstra ce opțiuni ar putea avea Europa”, a declarat Mandru. „Personal, mă îndoiesc că se va întâmpla. Ei vor probabil doar să transmită un mesaj: cum că, cumva, ne vom descurca.”
Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a declarat că se înregistrează o creștere a cererii pentru gazul azer pe piața europeană. "Sunt multe de făcut. Trebuie extinse proiectele TANAP și TAP".
Aliyev a participat la deschiderea Săptămânii Energiei de la Baku, care include cea de a 28-a ediție a Târgului Internațional de Petrol și Gaze Naturale Caspice și cel de-al 11-lea Târg Internațional de Energie și Energie Regenerabilă Caspică.
Vorbind la eveniment, Ilham Aliyev s-a referit la politicile privind petrolul și gazele naturale implementate de Azerbaidjan încă din anii 1990 și a spus: „Am dobândit independența politică datorită programelor noastre reușite de dezvoltare durabilă și politicilor energetice”.
Președintele Aliyev a spus: „Am fondat o rețea care a schimbat harta energetică a Eurasiei, în urma contribuțiilor partenerilor noștri occidentali. Azerbaidjanul se simte mai în siguranță ca producător, țară de tranzit și consumator. Securitatea energetică este echivalentă cu securitatea națională astăzi”.
Aliyev a menționat că a crescut cererea de gaz azer în Europa și că țări precum Bulgaria, România, Ungaria sau Serbia cumpără și vor cumpăra gaze din Azerbaidjan. "Sunt multe de discutat. /Conductele/ TANAP și TAP trebuie extinse. Trebuie crescut numărul interconectorilor în Europa, toate aceste lucruri trebuie făcute în mod coordonat. Pentru că noi trebuie să știm unde vom vinde gazul pe care îl producem".
