Dumitru Crudu: Pentru unii, ziua de azi a fost cea mai tristă zi din viața lor

Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.

Fetița își îmbrățișă tata în curtea spitalului, sub frunzele galbene ce se desprindeau din plopii înalți. Mari cât niște palme, îi loveau în păr, în faţă, în piept, pe umeri, în spate. Tata o ridică deasupra pământului, și o aburcă în cârcă. Amândoi se uitau intens la geamurile din fața lor, la care se mai uitau și alți bărbați sau copii, strânși ciucure sub crengile vineții ale plopilor.

Vântul se înteți. Vâjâia. O creangă se desprinse din copac și le căzu la picioare. Fetița își întrebă tatăl la care fereastră să se uite. La a zecea fereastră de la etajul trei, îi spuse tatăl și se ridică în vârful picioarelor.

În unele ferestre se iveau mămici cu bebeluși în brațe, stârnind bucuria bărbaților din jurul lor.

Frunzele se izbeau în ei și cădeau la pământ.

Fără frunze, plopul acela din ograda maternității îți inspira o imensă milă. Nu departe de ei, un bătrân stătea  pe o bancă, cu spatele la ferestrele maternității și privea în gol, pe deasupra mașinilor din stradă sau a caselor de peste drum, spre pădurea din zare.  Nu se clinteau din loc deja de câteva ceasuri bune.

O mămică ieși din clădirea spitalului cu pruncul lipit cu gura de țâța ei și unul dintre bărbați alergă spre ea.

Clădirea maternității era galbenă. Era de un galben murdar. Legănându-se, o femeie cu o burtă uriașă intră în clădire. Nici nu știu cum încăpu pe ușă. Aveai impresia că ascundea un clopote sub rochie și acela dăngănea asurzitor. Dangătul lui îl auzi atât fetița, cât și bărbatul, care o ținea în cârcă. Apăru și mama fetiței în fereastra deschisă, cu fața plânsă și fără nimic în mâini și ei au înțeles imediat totul și bărbatul o coborî de pe umeri și o strânse, deznădăjduit, la piept. Un maidanez li se împletici printre picioare.

O creangă căzu peste ei. Prin fereastra deschisă, femeia le făcea semne disperate cu mâinile vineții ca să plece acasă. Maidanezul se luă după ei.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.