Premium
Un bărbat care a ieșit de pe strada Sovietică și a pășit pe strada Karl Marx, se opri în fața sediului președinției, unde, preț de câteva clipe, și-a rotit capul prin părți, după care a scos o pancartă din rucsac pe care scria – VREM SALARII MAI MARI - și a ridicat-o deasupra capului. A fost arestat imediat și dus în una din nenumăratele clădiri ale MGB-ului din Tiraspol, unde a fost împins într-o chichineață de la subsol, unde îl așteptau două huidume, cu pumnii încleștați ridicați în fața ochilor. După ce bărbatul și-a pierdut cunoștința, l-au trezit la viață și l-au cărat într-un cabinet de deasupra unde un bărbat în costum, zâmbitor, își bea cafeaua. Pancarta sa se afla pe masă, alături de-o altă cafea. Anchetatorul a împins-o spre bărbatul însângerat. Acesta îi făcu un semn cu capul că nu vrea cafea.
Domnul în costum îl întrebă cine a scris sloganul de pe pancartă.
- Eu.
- Dar de ce?
- Fiindcă nu mai reușesc să leg tei de curmei cu salariul pe care-l am.
-Și de ce trebuia să ieși cu pancarta asta în fața președinției?
- Dar unde ar fi trebuit să ies?
- Nicăieri, răcni anchetatorul și trânti cu pumnul în masă, încât cana se răsturnă pe podea.
- Cine te-a îndemnat să ieși cu pancarta asta în fața președinției? Kievul? Chișinăul? Cine?
Anchetatorul se învârtea în jurul bărbatului care tăcea mâlc și răcnea.
- Da nerecunoscători mai sunteți, fraților. Tare nerecunoscători. Dacă nu-ți place la noi cară-te peste Nistru și ai să vezi cât de bine mai trăim noi.
Anchetatorul apăsă pe un buton de pe masă și pe ușă intrară cele două huidume, care îl umflară pe sus pe bărbatul care protestase, l-au scos în curte, unde-l băgară într-o mașină neagră, de unde l-au scos pe poligon.
Acolo l-au dus la un perete și cei doi s-au postat în fața lui cu kalașnikov-urile la ochi. Pe bărbat l-au trecut toate apele. Au tras. Bărbatul a rămas în viață. Cei doi, rânjind, și-au ridicat din nou armele la ochi și au apăsat pe trăgaci. Bărbatul încărunți pe loc și se prăbuși fără cunoștință la pământ.
L-au dus îndărăt în cabinetul anchetatorului, unde nu era nimeni. L-au așezat la masă, în fața pancartei sale și au ieșit. Bărbatul o rupse în bucăți iar una dintre ele și o băgă în gură, și o înghiți pe loc Apoi își mai băgă în gură o bucată și o înghiți și pe aceasta. De după o draperie, ieși anchetatorul în costum negru și se așeză în fața bărbatului încărunțit, în timp ce acesta mesteca ultima bucățică de pancartă și îi zâmbi prietenos.
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
