Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Undeva pe la unu noaptea, Victor Victorovici și Alexandru Palâci au lăsat în locul lor în corturi doi saci umpluți cu pături, și s-au furișat afară, îndreptându-se spre clădirea Muzeului Național de Arte, dinspre care venea Elvira Panteleevna cu un ceai fierbinte în mână, pe care și-l făcuse în spațiul dintre corturi ca să se mai încălzească și ea un pic.
- Victor Victorovici, Alexandru Palâci, nici voi nu puteți dormi?
- Nu prea, Elvira Panteleevna.
- Da unde vă duceți?
- Să ne ușurăm un pic.
- Parcă ați mai fost acum o jumate de oră.
- E din cauza frigului.
- Of, și mie mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc.
- Și atunci de ce nu mergi acasă?
- Da voi de ce nu vă duceți?
- Da de unde din altă parte o să facem rost de patru sute de lei?
- De asta, rămân și eu, le-a zis bătrâna rebegită de frig și și-a continuat drumul spre cortul ei cu cana de ceai fierbinte în mână. Și-a continuat drumul și Victor Victorovici, alături de Alexandru Palâci, până au lăsat în urmă ciupercăria de corturi din fața parlamentului.
Când au dat colțul, s-au oprit și s-au uitat peste umăr, dacă nu-i urmărea nimeni. Nu, nu-i urmărea nimeni.
- Când crezi că ar fi mai bine să ne întoarcem, Victor Victorovici?
- Înainte de șase, i-a spus Victor Victorovici și s-au despărțit, fiecare dintre ei ducându-se acasă.
Pe la ora trei, Vladimir Vladimirovici apăru în mijlocul taberei de corturi, urmat de Valentina Pavlovna, cu un caiet în mână. Dădea într-o parte prelatele corturilor, și se uita înăuntru. În cortul lui Victor Victorovici și al lui Alexandru Palâci nu găsi pe nimeni.
- Pe șmecherii ăștia doi taie-i din listă, îi spuse el Valentinei Pavlovna.
- Da poate s-au dus să se ușureze?
- Și atunci de ce au umplut sacii ăștia cu pături?
- De ce?
- Ca lumea să creadă că ei dorm în sacii ăștia.
- Credeți?
- Da. Nu-i plătim.
Pe la ora șase, Victor Victorovici și Alexandru Palâci se strecurau spre cortul lor, ca niște umbre.
Elvirei Panteleevna febra i se ridicase la patruzeci de grade și veni o ambulanță și o duse la spital.
Lumea ieșea din corturi și se îngrămădea în jurul lui Vladimir Vladimirovici.
Victor Victorovici și Alexandru Palâci aflară că nu vor fi plătiți.
Elvira Panteleevna muri în spital, dar, despre asta, nu află nimeni.
Oamenii din jurul lui Victor Victorovici și al lui Alexandru Palâci răcneau JOS MAIA SANDU.
NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
