După 30 de ani - În căutarea revoluţiei pierdute - Întâlnire Ceauşescu-Gorbaciov, după Malta

După summit-ul de la Malta din 2-3 decembrie 1989, liderul sovietic Mihail Gorbaciov şi Nicolae Ceauşescu se întâlneau la Moscova, cu ocazia reuniunii Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Gorbaciov l-a primit pe Ceauşescu la 4 decembrie 1989, iar răceala dintre cei doi lideri şi-a spus cuvântul, relatează Mediafax.

Întâlnirea de la Moscova dintre Gorbaciov şi Ceauşescu a avut loc pe fondul unei relaţii tensionate între cei doi lideri. După întâlnirea de la Malta cu preşedintele SUA, George H.W. Bush, Gorbaciov s-a întors la Moscova, unde, pe 4 decembrie 1989 programase întâlnirea reprezentanţilor Organizaţiei Tratatului de la Var­şovia. “În aceeaşi zi l-a primit şi pe Nicoale Ceauşescu. Iar la 5 decembrie, pe noul lider bulgar, Petăr Mladenov. Încântat de revederea cu Mladenov (fost coleg de studenţie la Moscova), Gorbaciov a publicat convorbirea lor în . Discuţia cu Ceauşescu a trecut-o însă sub tăcere”, notează istoricul Lavinia Betea.

Fostul demnitar comunist, gen.(r) Constantin Olteanu (1928-2018), povesteşte într-un interviu acordat în 2009 că, înainte de Congresul al XIV-lea al PCR, Nicolae Ceauşescu dorea să aibă o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.

“În octombrie preluasem deci Secţia de Relaţii Externe şi Nicolae Ceauşescu mi-a spus că intenţiona să aibă o întâlnire cu Mihail Gorbaciov şi cu ceilalţi lideri ai ţărilor socialiste ca să dezbată deschis evoluţia sistemului socialist, problemele divergente pe această temă. Mihail Gorbaciov s-a sustras tot timpul de o asemenea discuţie. Nicolae Ceauşescu dorea să propunem o întâlnire mai largă a partidelor comuniste şi muncitoreşti în care să se discute temeinic proble­mele socialismului şi pe această bază să se stabilească modul în care trebuie acţionat, ce trebuie perfecţionat etc”, a declarat într-un interviu acordat cotidianului Jurnalul Naţional, Constantin Olteanu, fost secretar al Comitetului Central al PCR şi şef al Secţiei Propagandă şi Presă, implicat în organizarea Congresului al XIV-lea.

La scurt timp după Congresul al XIV-lea al PCR, liderii români au fost anunţaţi oficial de întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush la Malta. "Am primit o scrisoare din partea lui Gorbaciov către N. Ceau­şescu - a relatat Ion Stoian, fost mi­nistru de Externe, în ziarul Vocea României (1990) - în care informa în termeni foarte generali despre sco­pul întâlnirii şi propunea o întâlnire la Moscova, pentru 4 decembrie, în care Gorbaciov va face o informare despre cele discutate şi rezultatele întâlnirii sale cu Bush."
Nicolae Ceauşescu i-a cerut o discuţie se­parată lui Gorbaciov, condiţionând de aceasta prezenţa sa la Moscova. "Aşa s-a născut întâlnirea dintre Ceau­şescu şi M.Gorbaciov din 4 de­cembrie 1989", a declarat şeful diplo­ma­ţiei româneşti din acea vreme, conform istoricului Lavinia Betea.

Despre atmosfera întâlnirii a fost citată adesea versiunea lui M.R. Beshloss şi S. Talbot. Făcea notă discordantă " lui Ceauşescu printre cei­lalţi, au povestit consilierii lui Bush fă­ră a-şi fi citat sursele. se plângea de ofensiva ameri­ca­nilor şi vest-europenilor pentru lichidarea comunismului. Şi pro­punea o nouă reuniune a Pactului la Bucureşti, ca să elaboreze ”, notează istoricul Lavinia Betea în articolul “Întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: Axa Yalta – Malta, via Bucureşti”, publicat la 3 decembrie 2009, în cotidianul Jurnalul Naţional.

Aşteptări mari după achitarea datoriei externe a României

Nemulţumirea lui Ceauşescu faţă de atutidinea occidentalilor la adresa comunismului contrasta cu situaţia grea din ţară, unde românii simţiseră pe propria piele ambiţia fostului dictator de a achita datoria externă.

Ioan Toma, fostul ministru al Tineretului în 1989, a declarat într-un interviu ce face parte dintr-un proiect mai amplu privind Revoluţia, că românii aşteptau ca după achitarea datoriei externe, Congresul al XVI-lea al PCR să vină cu schimbări fundamentale. Aşteptărilor lor au fost însă în zadar.

“În 1989, în martie, întâmplător eram la o distanţă de Nicolae Ceauşescu, apropiată sau asemănătoare cu distanţa dintre noi doi, eram la un metru în spatele lui Nicolae Ceauşescu atunci când el în Piaţa Palatului, în Piaţa sediului Comitetului Central, a anunţat că România a încheiat plata datoriei externe. Sigur că a fost o explozie, sigur că a fost o mulţumire, dar mulţumirea aceasta dincolo de nuanţa politică aşteptată în ţară şi în străinătate poate, aştepta altceva, aştepta dacă nu atunci în martie, dar în iunie, în august, cel mai târziu la Congresul al XIV-lea, să spună ca urmare a eforturilor uriaşe pe care ţara le-a dus, pentru că absolut toată lumea a suportat, a suferit pentru ceea ce a reuşit România să facă, se pot întâmpla şi se vor rezolva nişte schimbări fundamentale, serioase. Care ne vor da posibilitatea să trăim mai bine, să avem alte condiţii, să ne manifestăm, şi aşa mai departe. Povestea aceasta nu s-a schimbat, sau mai bine zis demersurile care se făceau până în primăvara lui 1989 au continuat şi în perioada Congresului al XIV-lea al partidului, în sensul că am vorbit de aceeaşi mobilizare generală, am vorbit de… efort şi sacrificiu pentru ceea ce însemna dezvoltarea ţării, fără să întrevedem că vor fi schimbări, care au mai fost aşteptate şi din altă perspectivă, nu pentru că noi românii aveam un plus de… aveam atunci o perspectivă de schimbare, sau nevoie de schimbare mult mai acută decât în alte perioade”, a afirmat Ioan Toma.

Într-adevăr, Nicolae Ceauşescu cerea noi sacrifii, era pus pe fapte mari şi sărbători fastuoase care să arate ce bine se trăia în sistemul creat de el. Gen (r) Ion Coman i-a mărturisit istoricului Lavinia Betea, că în 1990, când se împlineau 25 de ani de la Congresul al IX-lea al PCR, când Nicolae Ceauşescu a fost ales prima dată secretar general al partidului, era plănuită o mare adunare populară.

"În 1990 s-ar fi împlinit un sfert de veac de la Congresul IX-lea. Voia să sărbătorească printr-o ma­re adunare populară, cu participare internaţională, în locul ce-i zice acum Piaţa Constituţiei. Voia ca până atu­nci să finalizeze toate marile cons­truc­ţii - Casa Poporului, Academia, Casa Ra­dio, Biblioteca... Să arate lumii superioritatea sistemului său socialist", a dezvăluit Ion Coman planurile lui Ceauşescu.

Pe ce se baza fostul lider comunist? “Urmărindu-i contactele, se pare că repeta strategia rodată în '68 - prietenia cu chinezii şi nord-coreenii. Prin ambasadorul Chi­nei la Bucureşti, Zhao Ziyang, li­derul CC îl informase că "nu va in­troduce niciodată formele refor­mis­te pe care URSS le aplică". Nu agrea nici el perestroika! Imediat după ce-a revenit din ultima-i călătorie la Mos­cova, Ceauşescu l-a primit pe am­ba­sadorul nord-coreean. Iar în comunicatul oficial au declarat "combaterea fermă a oricăror acţiuni ale cercurilor imperialiste de amestec în treburile intrene ale altor popoare, de destabilizare din ţările socialiste şi din alte regiuni ale lumii". Dar "focul de-acasă îl stingi cu vecinii, nu cu prietenii de departe", îl sfătuise prietenul Mao cândva. Darul înţelepciunii nu i-a fost hărăzit însă isteţului Ceauşescu”, notează Lavinia Betea.

Gorbaciov n-a povestit niciodată cât l-a înfuriat Ceauşescu

Istoricul mai scrie că, potrivit corespondenţei de la Cancelaria CC al PCR şi unor martori, reuniunea Tratatului de la Varşovia din 4 decembrie s-a produs în circumstanţele celorlalte întrevederi avute de Gorbaciov.

“Gorbaciov n-a povestit niciodată cât l-a înfuriat Ceauşescu în acea în­tâl­nire. Gorbaciov începuse prin a in­forma despre întâlnirile cu Bush şi cu Papa, a relatat fostul ministru de Externe Ion Stoian. Era evident din insistenţele asupra discuţiilor cu Papa că Gorbaciov voia să vorbească puţin despre Bush. , a menţionat Stoian.
Apoi s-a trecut la tema anunţată presei - o declaraţie asupra invaziei sovietice în Cehoslovacia, din 1968. .

Pe marginea textului lui Gorbaciov, s-a pronunţat iarăşi Ceauşescu (). Liderul ro­mân lui Gorbaciov asupra retragerii trupelor sovie­ti­ce ce încă staţionau în Cehoslovacia. Aceasta este o chestiune bilaterală - a interzis Gorbaciov subiectul. , a citat martorul. <În această problemă cu dumneavostră nu ne putem înţelege>, a mai zis Gorbaciov”, scrie istoricul Lavinia Betea.

80 de minute de discuţii. Refuzul lui Ceauşescu

Fostul demnitar comunist gen.(r ) Constantin Olteanu a făcut parte din delegaţia care l-a însoţit pe Ceauşescu la Moscova, dar nu a participat la întâlnirea cu Gorbaciov care a durat 80 de minute.

Reuniunea organizaţiei Tratatului de la Varşovia s-au încheiat cu condamnarea invaziei sovietice în Cehoslavacia din 1968. Constantin Olteanu povesteşte că Nicolae Ceauşescu nu a vrut să semneze declaraţia de condamnare.

“Ceauşescu s-a ridicat şi a spus: «Noi nu putem să semnăm această declaraţie, pentru că noi n-am intervenit în Cehoslovacia, dimpotrivă, am condamnat. E o greşeală ce s-a comis atunci». Iar Gorbaciov a fost de acord: «Bun. Nu semnaţi». Nici n-avea rost să semnăm. Nu trebuia, dacă noi n-am invadat Cehoslovacia în 1968. «Cam târziu după 21 de ani!, spune Ceauşescu. Dar totuşi e bine că se face şi acum»”, a relatat Constantin Olteanu într-un interviu acordat ediţiei posdecembriste a ziarului Scânteia, la 4 decembrie 2009.

După reuniunea de la Moscova, în drum spre ţară Ceauşescu l-a etichetat pe Gorbaciov drept un om periculos.

"Am fost conduşi la aeroport. Iar în avion când eram noi patru la masă - Ceauşescu, Dăscălescu, eu şi Stoian - Ceauşescu mi se adre­sea­ză mie: «Am spus eu că era mai bine să vină Stoian şi să nu venim toţi». Tovarăşul Stoian singur?! Dar cine-ar mai fi ridicat atunci problemele pe care le-aţi ridicat dvs? - am zis eu. Nu s-a mai dat nici un răspuns. Şi au comentat între ei, dar de faţă cu noi, Cea­u­şescu şi cu Dăscălescu, negativ, bineînţeles, despre Gorbaciov. «E om rău ăsta!» - au spus. Ceauşescu zicea că e periculos. După nişte discuţii contradictorii vă daţi seama că nu mai îndrăznea nici unul să insiste”, a mai spus Constantin Olteanu.